Preasfințitul Părinte Emilian Crișanul împlinește astăzi, 12 februarie, 50 de ani. Ca martori ai ultimilor 3 ani ani pliniți de Preasfinția Sa în Eparhia Aradului, nu puteam ca la acest ceas aniversar să nu participăm la Liturghia Arhierească săvârșită de Ierarhul arădean, astăzi, în Catedrala Veche. O Liturghie a recunoștinței față de cele de ieri, a mulțumirii pentru cele de astăzi și a nădejdii de bine spre cele de mâine. 

Trecut, prezent și viitor cu toate cele ale lor așezate pe piatra de hotar a celor 50 de ani trăiți cu și pentru oameni în timpul lui Dumnezeu. 

TRECUT

Să începem această călătorie din copilărie, ar fi, cu siguranță, mult de scris și de vorovit. Să reluăm CV-ul cu toată lucrarea din ogorul Bisericii de după tunderea în monahism, ce rost ar avea când acesta lesne se poate cerceta cu o simplă căutare pe Google. Așadar, potrivite considerăm a fi, pentru trecerea în memoria acestei zile, acele momente de suflet prin care 49 se pregătea să predea ștafeta acestui 50, astăzi plinit.

A fost un an frumos, bogat, dar și împovărător. 

Frumos și bogat prin Sfintele Liturghii, Privegherile, târnosirile, hirotoniile, comemorările (Pr. Ilarion V. Felea, PS Emilian Birdaș, Regele Mihai, PS Ioan Mețianu, Vasile Goldiș ș.a.)  săvârșite în cele mai apropiate sau îndepărtate locuri ale Aradului sau ale țării, dar și prin prezența neobosită în mijlocul copiilor (Tabăra de la Căsoaia, de Ziua lor la Mănăstirea Gai, premierea celor care au participat la diverse concursuri ș.a.) și implicarea în întrajutorarea celor aflați în suferință (Masa pe roți).

Iar toate acestea le-am găsit adăpostite în acel cuvânt rostit în Noaptea Învierii de an 2021: „Suntem din nou împreună! Bucuria Învierii să ne cuprindă pe toți și să o ducem acolo unde este întuneric și suferință”.

Desigur n-am putea să nu amintim în mod special acea Duminică de decembrie, în care am văzut un Ierarh împărțind pachete cu mâncare printre mașinile cu români care așteptau de multe ore în Vama Nădlac pentru a veni acasă de Crăciun, la fel cum n-am putea să nu amintim bucuria aceea aparte când, în celălalt capăt al țării aflându-ne, am auzit la sfințirea Mănăstirii Pantocrator pomenindu-se Arhiepiscopia Aradului, datorită prezenței în rândul Ierarhilor slujitori a Ierarhului arădean. La fel, aceeași bucurie, fie că a fost vorba de Muntele Mic, Iași, Drăghia, sau în oricare alt loc unde a slujit și a dus numele Cetății noastre.

Împovărător an, prin despărțirile ce le-a adus. Anul 2021 ne-a fost tuturor un an greu și nu știm câți dintre noi să nu fi purtat la un moment dat doliu. Deloc puține au fost dățile în care știam că merge la înmormântări sau parastase, însă de departe, luna octombrie avea să îi așeze în suflet doliul greu al despărțirii de Mamă, chiar după Sfânta Liturghie săvârșită la Iași în ziua de prăznuire a Sfintei Cuvioase Parascheva, iar la câteva zile distanță, cel al despărțirii de un bun prieten: Preasfințitul Părinte Gurie. L-am văzut la căpătâiul Mamei, la căpătâiul Ierarhului devean, la fel cum mai târziu aveam să îl vedem conducând pe drumul veșniciei, cu nădejdea Învierii, pe tânăra preoteasă din Rădești sau alți părinți din Eparhie.

Însă... „Hristos potolește furtunile din viața noastră, pentru că El este în mijlocul nostru. Este și va fi!”, ne spunea într-una dintre predici. 

PREZENT

Astăzi, la ceas aniversar, doar bucurii și gânduri de mulțumire așezate în praznicul primăverii căruia s-au alăturat prieteni, cunoștințe, credincioși, Părinți și Diaconi împreună-slujitori. Liturghia? Un timp al binelui căruia Grupul Psaltic „Sf. Ioan Damaschin” i-a așezat cununa unei binecuvântate odihne în Dumnezeu. 

Mesajul Ierarhului: Viața - darul lui Dumnezeu

„Darul vieții pe care l-am primit de la Dumnezeu este darul iubirii Lui nemărginite față de mine, un om, care am venit în această lume cu chemare și sens. Părinții mei au avut binecuvântarea lui Dumnezeu pentru ca eu să vin la existență, spre a învăța și a lucra pe pământ spre dobândirea vieții veșnice.

De aceea, în această zi aniversară, prin Sfânta Liturghie, Îi mulțumesc lui Dumnezeu pentru toate darurile primite de la El și pentru faptul că m-a învrednicit să-L slujesc pe El și pe oameni în Biserica Lui. Prin educația părinților și a Sfintei Biserici, am căutat să-mi simt vocația și să urmez Mântuitorului nostru Iisus Hristos, așa după cum ne-a învățat: „Eu sunt lumina lumii, cel ce Îmi urmează Mie nu va umbla în întuneric, ci va avea lumina vieții” (Ioan 8,12).

Credința în Domnul Iisus Hristos și dragostea față de Sfânta Biserică mi-au călăuzit pașii spre studiile teologice și spre monahism, neuitând îndemnul: „Cel ce crede în Mine are viață veșnică” (Ioan 6,47). Am nădăjduit totdeauna în ajutorul lui Dumnezeu, de aceea în ascultare și fidelitate față de Sfânta Evanghelie am găsit resursele necesare pentru a sluji Biserica Domnului Hristos și poporul dreptcredincios, gândindu-mă la sfaturile înțelepte ale lui Solomon: „Pune-ți nădejdea în Domnul din toată inima ta și nu te bizui pe pricepere ta” (Pilde 3,5).

Trăiesc în timpul acesta istoric, care este modul de existență a omului și doresc să sfințesc timpul prin prezența lui Dumnezeu în viața și slujirea mea. Este un timp al mântuirii, al pocăinței, al rugăciunii, al rodirii și al împlinirii vocației, de aceea Îl preamăresc pe Dumnezeu pentru toate binefacerile revărsate asupra mea și Îl rog să mă ajute să slujesc cu jertfelnicie Dragostea Lui pentru mine și oameni.

În această zi mă gândesc din nou cu rugăciune, recunoștință și mulțumire la părinții mei, care m-au născut, crescut și educat în dreapta credință, la surorile și rudele mele, la învățătorii, profesorii, duhovnicii, medicii, prietenii și cunoscuții care m-au ajutat în formarea mea educațională, duhovnicească, creștinească și umană spre a fi de folos Sfintei Biserici și lumii în care trăiesc și slujesc.

Pelerinajul vieții mele a fost bogat, începând de la Huși, Mănăstirea Neamț, Arhiepiscopia Iașilor, Arhiepiscopia Râmnicului și acum Arhiepiscopia Aradului. Mulțumesc Preamilostivului Dumnezeu pentru toate. 

Mulțumesc cu recunoștință Preafericitului Părinte Patriarh Daniel, Întaltpreasfințitului Părinte Mitropolit Ioan, Înaltpreasfințitului Părinte Timotei, Arhiepiscopul Aradului și tuturor ierarhilor Sfântului Sinod pentru împreuna slujire a Bisericii Ortodoxe; mulțumesc părinților slujitori, monahilor și dreptmăritorilor creștini din această istorică Eparhie pentru conlucrare și conslujire spre slava lui Dumnezeu și mântuirea noastră.

Bunul Dumnezeu - Izvorul vieții noastre să ne ajute în a cultiva viața cu har și dragoste.”, a spus Preasfințitul Părinte Emilian Crișanul. 

Iar în prezentul acestei zile, Preasfinția Sa a avut grijă să dea un mesaj cum nu se putea mai frumos zilei de mâine prin premierea celor trei eleve (Bătăneanț Daria Cătălina, Trînc Ștefana Diana și Sirban Emanuela Maria) de la Colegiul Național ”Preparandia Dimitrie Țichindeal” Arad, care au obținut Premiul I la Concursul internațional „Împreună cu Hristos prin lume în mileniul 3”.

„Împreună cu Hristos prin lume în mileniul 3” suntem chemați a merge și noi, cu atât mai mult în aceste vremuri tulburi, conștienți fiind că „Dumnezeu nu ne cere să facem ceea ce întrece puterile noastre, ci să avem dragoste, compasiune și milă față de cei suferinzi” și că  „dialogul este singurul care ne mântuiește de singurătate”, după cum spunea într-un alt cuvânt de învățătură. 

VIITOR

Zilei de mâine nu putem decât să îi deschidem larg porțile inimii și să ne alăturăm cu un mesaj de bine, nădăjduind că de Dumnezeu va rândui vom continua a scrie cu fiecare lucrare și cu fiecare Liturghie a Ierarhului în Eparhie. 

Întru mulți ani, Preasfinția Voastră!