Este toamnă, este Duminica a 21-a după Rusalii, este ziua de prăznuire a Sfinților Părinți de la Sinodul al VII-lea Ecumenic, este Duminica de la capătul pelerinajului de la Sfânta Cuvioasă Parascheva, este ziua în care cuvântul Evangheliei vorbește despre Pilda semănătorului și despre Rugăciunea lui Iisus. Sunt toate acestea, însă, pentru toți cei care îl cunosc pe Preasfințitul Părinte Emilian Crișanul, este și o zi de rămas-bun.  

17 octombrie este ziua în care Preasfinția Sa și-a condus Mama până la porțile veșniciei. Nu singur, ci înconjurat, sufletește sau trupește, de toți cei care știu că o astfel de despărțire poate fi alinată dacă este împărțită între mai multe suflete. Și au fost prezenți pentru a duce greutatea zilei de rămas-bun, mână în mână și rugăciune în rugăciune, consăteni, colegi, prieteni, preoți, diaconi, monahi, monahii, autorități locale, o delegație a Arhiepiscopiei Aradului, precum și PS Părinte Timotei Prahoveanul, Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Bucureștilor, și PS Părinte Ignatie, Episcopul Hușilor. 

85 de ani. Atât este măsura timpului pământesc pe care Mama Tasia Nica, așa după cum aveam să îi auzim pe cei dragi și pe consăteni pomenind-o în amintiri, a luat-o chiar în ziua de 14 octombrie pentru a o duce în fața lui Dumnezeu ca mărturie a unei vieți în care s-a străduit ca sămânța semănată de Semănător în viața sa să afle un pământ bun, după cuvântul Evangheliei de astăzi.  

„...iar cea de pe pământ bun sunt cei care, cu inimă curată și bună, aud cuvântul, îl păstrează și rodesc întru răbdare.” 

Se întâmpla chiar la apusul zilei de prăznuire a Sfintei Cuvioase Parascheva și după Liturghia săvârșită la Iași de un sobor de 18 Ierarhi, printre care și fiul său. Deci cum am putea gândi această plecare spre cele veșnice altfel decât în brațele celei pe care a iubit-o atât de mult, Sfânta Parascheva? Pleca de ziua Cuvioasei, iar în Duminica Învierii, căci despre înviere îi povestește și numele de botez, își lua un ultim rămas-bun de la cele pământești pentru a se bucura de cele cerești.  

Despărțirea de un părinte, și cu atât mai mult de Mamă, este pentru fiecare copil, care nu se sfiește să scrie Mamă cu majusculă, o Săptămână a Patimilor sufletești și tocmai de aceea, ridicând ochii astăzi spre cer, cei 5 copii ai Mamei Tasia au spus, asemenea Mântuitorului în Grădina Ghetsimani: „Părinte, a venit ceasul!”.

 Un ceas despre care, Preasfințitul Părinte Timotei Prahoveanul a spus în cuvântul rostit la Sfânta Liturghie că este „un ceas al prohodirii pentru o mamă iubitoare. Această mamă iubitoare care a căutat să arunce sămânța învățăturii și a dragostei ei în pământ bun și probabil că toate aceste cuvinte ale învățăturii ei au făcut rod însutit. Drumul ei la biserică, dragostea insuflată copiilor, mai ales fiului ei, toate vorbesc de iubirea unei mame adevărate pe care Biserica s-a bizuit mereu și pe care se va bizui încă. Doamna Tasia Nica a avut multe daruri: a fost luptătoare, harnică și primitoare. Am poposit în casa ei și îmi amintesc de deschiderea și iubirea pe care a arătat-o fiului ei în mod special, celorlalți copii, dar și nouă celor care eram la prima vedere niște străini. Suntem aici pentru rugăciunea de pomenire și de veșnică odihnă pentru Doamna Tasia Nica, dar suntem și dintr-un sentiment de compasiune și de rugăciune pentru familia ei, în special pentru Preasfințitul Părinte Emilian, după cuvântul Sf. Ap. Pavel care spune „Plângeți cu cei care plâng și vă bucurați cu cei ce bucură”. Suntem, așadar, aici pentru a plânge cu cei ce plâng și a ne ruga ca sămânța Cuvântului Evangheliei să găsească și pământ bun.”

Un ceas al despărțirii, în care lângă suflet i-au fost Preasfințitului Părinte Emilian Crișanul atât Preafericitul Părinte Patriarh Daniel cât și alți Ierarhi ai Sfântului Sinod. 

„Doamna Tasia reprezintă pentru cei care au cunoscut-o și au prețuit-o un model luminos al mamei creștine, care și-a dedicat întreaga viață familiei sale, având o credință creștină profundă și statornică. Plină de credință și speranță, de bunătate și smerenie, ea s-a bucurat să știe că singurul ei băiat, mezinul Vlad, a ales viața monahală la Mănăstirea Neamț, primind numele Emilian și devenind apoi slujitor vrednic al Bisericii noastre, astăzi Preasfințitul Părinte Emilian, Episcop Vicar al Arhiepiscopiei Aradului. Un vechi proverb românesc spune că pomul bun se cunoaște după roade. Putem vedea astăzi că Doamna Tasia Nica a cultivat darurile primite de la Dumnezeu și le-a făcut roditoare pentru binele Bisericii noastre. La ceas de vremelnică despărțire până la Învierea cea de obște, ne rugăm Mântuitorului Iisus Hristos, Cel înviat din morți, să odihnească cu drepții sufletul roabei Sale Tasia, în lumina și pacea Împărăției Cerurilor.”, a transmis Preafericitul Părinte Daniel, Patriarhul României. 

Prin gând și cuvânt au fost prezenți astăzi alături de familia Ierarhului arădean și ÎPS Casian, Arhiepiscopul Dunării de Jos, PS Lucian, Episcopul Caransebeșului, dar și ÎPS Părinte Timotei, Arhiepiscopul Aradului, care a transmis că a aflat „cu multă durere vestea trecerii din această viață a mamei Preasfinției Voastre, Tasia Nica, fiică vrednică a Bisericii noastre, ceea ce ne-a marcat profund pe toți cei ce sunt împreună lucrători în cadrul Eparhiei Aradului. La altarul sfintelor lăcașuri, pomenind numele ei de rezonanță pentru ceea ce înseamnă în tâlcuire înviere și nemurire, purtat cu vrednicie în lumea trecătoare spre dobândirea celor netrecătoare, Ierarhul, clerul și credincioșii Arhiepiscopiei Aradului, înalță stăruitoare rugăciune. De asemenea, pentru depășirea încercării prin care trece, exprimă întregii familii sincere condoleanțe.”

Tot astăzi, prezent la slujba înmormântării, Preasfințitul Părinte Ignatie, Episcopul Hușilor, a așezat la sufletele celor prezenți „un crâmpei de gând” legat de tristul eveniment când cineva drag pleacă înspre lumea veșniciei, înspre o lume mai deplină, de comuniune cu Dumnezeu. 

„Eu am această convingere lăuntrică, că Hristos este aici prezent și ne gingășește. Dumnezeu ne-a creat pentru viață, nu pentru moarte. Eu vă îndemn să ne trăim viața aceasta din perspectiva morții. Realizăm că nu suntem veșnici niciunul dintre noi. Rămân în urma noastră lumina faptelor bune, rămâne dragostea pe care am împărtășit-o, rămâne tot ceea ce a fost minunat, dar în același timp, dacă nu am avut grijă de sufletul nostru, vor rămâne și faptele rele. Cu acestea ne vom duce înaintea lui Hristos și la Judecata de Apoi și ne vom da toate măștile jos. Să luăm aminte cu mai multă stare de trezvie cum ne trăim viața, cum înmulțim faptele bune, lumina, dragostea, față de cei din jurul nostru. 

Chiar dacă nu am cunoscut-o pe Doamna Tasia, am întâlnit-o o singură dată, la unul dintre hramurile noastre, la Catedrala episcopală, când l-am rugat pe Părintele Episcop Emilian să ne onoreze cu prezența. Am întâlnit-o, am schimbat câteva cuvinte și ceea ce mi-a rămas mie ca și trăsătură predominantă, ceea ce am citit în sufletul mamei Părintelui Episcop Emilian a fost această capacitate de a da speranță de la nădejdea unor situații cu care sigur s-a confruntat în viața dânsei. Am simțit că are această resursă de optimism, de curaj și putere de a remonta lucrurile când ele erau pe cale de a se risipi. E atât de important pentru o mamă să aibă această resursă pentru copiii ei. Așa am perceput-o din puțina mea interacțiune pe doamna Tasia. Îi suntem alături Preasfințitului Părinte Emilian în aceste moment, familiei și tuturor celor care ați cunoscut-o. Din partea Înaltpreasfințitului Părinte Mitropolit Teofan, un gând de compasiune, de rugăciune și de dragoste, în primul rând față de Părintele Episcop Emilian și față de familia dânsului.”

17 octombrie 2021. O zi în care familia, consătenii, prietenii și toți cei prezenți au înălțat rugăciuni pentru veșnica și în pace odihnă a Doamnei Tasiei Nica, iar toamna a așternut ales covor de frunze pe calea veșniciei unei Mame.  

Astăzi, plecând de la ultima Liturghie pământească spre cea cerească, Mama Preasfințitului Părinte Emilian Crișanul a fost înmormântată în satul natal, Berezeni, județul Vaslui.  

Dumnezeu să o odihnească în pace!