Cum Duminica de astăzi este chiar în Ajunul sărbătorii Sfântului Nicolae, care de altfel ne transformă pe toți deopotrivă în copii, nu putem decât să o privim ca pe un dar. Iar darul ne este, de vrem a-l vedea, în toată binecuvântata ”întâmplare” de a participa la Liturghia Arhierească și Parastasul pentru Regele Mihai, la 4 ani de la trecerea la cele veșnice, în biserica Parohiei Șega I.

Aparent, un eveniment firesc: O Sfântă Liturghie, într-o Duminică ce ne vorbește de vindecarea femeii gârbove, și un Parastas săvârșit la 4 ani de la mutarea la cele veșnice a Regelui Mihai I al României. Însă lăcașul de cult în care acestea au fost săvârșite de Preasfințitul Părinte Emilian Crișanul, împreună cu un sobor de preoți și diaconi, avea să dezvăluie și darul.

Sfânta Liturghie Arhierească, bogată, frumoasă și înălțătoare, așa cum de fiecare dată este: începând de la întâmpinarea Ierarhului, cântările stranei, cuvântul de învățătură, seninul și bucuria oamenilor, și încheind cu comuniunea în împreună-rugăciune. 

Pornind de la Evanghelia zilei, Preasfințitul Părinte Emilian a vorbit despre omul aflat între formalism și iubire, iar biserica în care ne aflam și cel astăzi pomenit ne aduceau în față două exemple de oameni care au ales calea iubirii față de țară, popor, credință și Dumnezeu: Regele Mihai și Părintele Ilarion Felea, ctitorul bisericii Șega I. Unul trimis de comuniști într-un lung și nedrept exil, celălalt martirizat de aceeași comuniști, mort în penitenciarul de la Aiud, în urmă cu 60 de ani. Atât Regele Mihai, cât și Părintele Ilarion Felea, aflat acum în proces de canonizare, modele de verticalitate, demnitate, credință. Făclii vii care, prin exemplul lor, ne pot ajuta, de vrem, a ne vindeca, ca popor de gârbovire. 

Cuvântul Ierarhului

Omul între formalism și iubire

„În Duminica a 27-a după Rusalii, Sfânta Evanghelie (Luca 13, 10-17) care se citește la Sfânta Liturghie, relatează momentul Tămăduirii femeii gârbove, vindecate de către Mântuitorul nostru Iisus Hristos. 

Într-o zi de sâmbătă (Sabat), Domnul Hristos vindecă în sinagoga din Capernaum o femeie ce era gârbovă (neputincioasă) de optsprezece ani. Conducătorul sinagogii s-a supărat pe Domnul Iisus că a vindecat sâmbăta, încălcând astfel ziua odihnei. Însă Mântuitorul Hristos i-a răspuns pe măsură: „Fățarnicilor! Fiecare dintre voi nu dezleagă, oare, sâmbăta boul sau asinul său de la iesle și nu îl duce să-l adape? Dar aceasta, fiică a lui Avraam fiind (...), nu se cuvenea să fie dezlegată de legătura Satanei (...), în ziua sâmbetei?”

Această pericopă evanghelică ne descoperă puterea vindecătoare arătată în Mântuitorul Iisus Hristos, iubirea Lui față de oameni, virtuțile femeii neputincioase și formalismul unor conducători religioși din sinagogi.

Referitor la puterea dumnezeiască de vindecare a Domnului Iisus Hristos, Sfântul Evanghelist Luca ne prezintă un tablou impresionant în câteva cuvinte: „Și coborând împreună cu ei (ucenicii n.n.), a stat în loc șes, El și mulțime multă de ucenici ai Săi și mulțime mare de popor din toată Iudeea, din Ierusalim și de pe țărmul Tirului și al Sidonului, care veniseră ca să-L asculte și să se vindece de bolile lor. Și cei chinuiți de duhuri necurate se vindecau. Și toată mulțimea căuta să se atingă de El că putere ieșea din El și-i vindeca pe toți” (Luca 6, 17-19).

Relatarea aceasta este reală și cuprinzătoare în privința activității Mântuitorului Iisus Hristos, fiindcă El a venit pe pământ pentru a ne vindeca de boală, de păcat și de moarte: „Eu am venit ca (lumea n.n.) viață să aibă și din belșug să aibă” (Ioan 10,10).

Domnul Hristos vindecă o femeie bolnavă, răbdătoare și stăruitoare în rugăciune, fără ca aceasta să-L roage, ci datorită faptului că nu este nepăsător când oamenii suferă, dăruindu-le sănătate trupească și sufletească.

Iubirea vindecătoare a lui Dumnezeu este în contrast cu formalismul și ipocrizia mai marelui sinagogii și a celor ce-i împărtășeau modul de a gândi.

Fățărnicia și răutatea îi aduc pretinsului „iubitor” de sabat, izolare și critici din partea celor care au văzut faptele Domnului Hristos.

Învățăm așadar, că iubirea față de aproapele este mai importantă decât respectarea formală a sărbătorilor.

Păcatul formalismului, cel al ipocriziei, al invidiei și răutății ne pândesc deopotrivă și pe noi. Să nu mimăm viața creștină, să nu fim invidioși și complexați față de cei mai buni decât noi. Să ne cunoaștem măsura și capacitatea de a lucra, fără să judecăm  și să disprețuim pe cei care sunt mai buni decât noi.

Iubirea față de Dumnezeu să o punem mai presus decât orice faptă bună, iar pe oameni să-i slujim cu dragoste, și atunci „plata noastră multă va fi în ceruri” (Matei 5,12).”, a spus Preasfințitul Părinte Emilian Crișanul, explicând cuvântul Evangheliei de astăzi.

Regele Mihai, pomenit la 4 ani de la trecerea la cele veșnice

La finalul Sfintei Liturghii, Ierarhul, împreună cu soborul slujitor, a săvârșit Slujba Parastasului pentru Majestatea Sa Regele Mihai I al României, trecut la cele veșnice în urmă cu patru ani, la ora 13.00, la locuința sa din Elveția. La slujbă au participat și monarhiști arădeni, printre care și co-președintele Asociației ”Amicii Regelui Mihai”, domnul Tiberiu Dekany. Prezent cu gândul și toată dragostea, după cum avea să mărturisească telefonic, a fost și domnul Artur Chomiuc, președintele Asociației ”Amicii Regelui Mihai”, cel care mare parte din viață și așezat-o în slujba Majestății Sale. 

Și pentru că tot vorbeam de daruri, pe lângă acela de a ne afla în ctitoria unui martir al temnițelor comuniste, Părintele Ilarion Felea, aura deosebită a zilei a fost dată de încă două daruri. 

Primul, Parastasul s-a săvârșit sub un candelabru realizat de renumitul sculptor arădean Ioan Tolan, înainte de 1989, și care are forma Coroanei de Oțel. Acea Coroană de sub care Regii României luau toate deciziile cu Dumnezeu. ”Nihil sine Deo!”. 

Al doilea, săvârșirea Parastasului de către Preasfințitul Părinte Emilian, care a adus prin prezență și pomenire, în mijlocul tuturor, duhul Regelui cules din momentul întâlnirii cu Majestatea Sa, în Catedrala Mitropolitană din Iași, în urmă cu mai bine de un deceniu. O întâlnire prinsă în capsula timpului printr-o imagine care vorbește de la sine.

Foto: Preasfințitul Părinte Emilian dăruind Lumină Regelui Mihai

„La patru ani de la mutarea Regelui Mihai la cele veșnice, am săvârșit acest parastas ca semn al recunoștinței noastre pentru ceea ce a făcut Majestatea Sa pentru neam și Biserică. Anul acesta s-au împlinit, în 25 octombrie, 100 de ani de la nașterea Sa. Iată, așadar, ne aflăm împreună pentru a-l comemora la 100 de ani de la naștere și la 4 de la nașterea Sa în veșnicie.

 Un Rege răbdător, cu credință puternică, statornic în Biserică și în dragostea față de neamul românesc. Am o amintire foarte frumoasă cu Majestatea Sa și cu Familia Regală, când, în 2009, chiar de Paște, au petrecut câteva zile la Iași, iar Înaltul Teofan m-a delegat, din calitatea de Exarh al mănăstirilor, să mă ocup de protocolul acelor zile. Am fost împreună cu Majestățile lor la Înviere, la câteva Mănăstiri din Iași și am văzut atunci bunătatea, blândețea, deschiderea, firescul Regelui Mihai care se comporta atât de normal, cu foarte mult bun-simț, cu multă răbdare și înțelegere față cei mai tineri. Regele Mihai a pătimit mulți ani, dar nu a cârtit și a avut răbdare. L-am pomenit și pe Părintele Ilarion Felea, ctitorul acestei biserici, pentru că și el, la fel ca Regele Mihai, a pătimit din cauza regimului comunist. Noi, astăzi, trebuie să învățăm din dragostea lor, din credința lor statornică, din răbdarea lor în ispite și în fața batjocoririlor oamenilor, dar mai ales că nimic nu se poate face fără Dumnezeu. Nihil sine Deo! Dumnezeu să îi odihnească în pace, atât pe Regele Mihai cât și pe Părintele Ilarion Felea, care urmează să fie trecut în rândul Sfinților.”, a spus Preasfințitul Părinte Emilian Crișanul.

5 decembrie 2021, Liturghie Arhierească, Parastas pentru Majestatea Sa Regele Mihai, un timp pentru Dumnezeu și un profund sentiment al lui Acasă.