Timp pentru Dumnezeu. Cu mic, cu mare, credincioșii Parohiei arădene care poartă numele corifeului Marii Uniri de la 1918, Vasile Goldiș, s-au adunat în această a 17-a Duminică după Rusalii pentru a petrece împreună un timp cu și pentru Dumnezeu.

Și judecând după frumoasa întâmpinare pe care aceștia i-au făcut-o încă de dimineață Preasfințitului Părinte Emilian Crișanul, bucuria acestui timp a fost cu atât mai mare. Parcă în niciun alt loc bucuria întâmpinării Ierarhului nu este mai deplină ca la sate. Asta pentru că, pe lângă flori și pâinea cu sare aduse înspre întâmpinare, este lesne a le citi în sclipirea ochilor primirea cu drag a oaspeților. 

Adunatu-s-au, așadar, pentru a participa la Sfânta Liturghie Arhierească săvârșită de Preasfințitul Părinte Emilian Crișanul, împreună cu un sobor de preoți și diaconi, dar și la sfințirea Capelei mortuare construită în sat și la Slujba de Pomenire a lui Vasile Goldiș. 

Și privite de la o oarecare distanță, cât să ne facem o imagine de ansamblu, pare că nimic nu este întâmplător și toate cele ale zilei au fost frumos împletite cu firele nevăzute ale timpului, istoriei, credinței și dragostei de țară a înaintașilor spre bună zidire a prezentului. Nu mai departe de acum 3 zile, în Cetatea Aradului, în cadrul manifestărilor Bicentenarului Teologiei arădene, a fost comemorat Episcopul Ioan Mețianu. Episcop în timpul căruia Vasile Goldiș devenea bursier al Episcopiei Ortodoxe Române, având astfel posibilitatea urmării cursurilor universitare la Budapesta și Viena. Amândoi, neobosiți luptători în vremuri potrivnice pentru neam, pentru credință, pentru țară. Jertfă, verticalitate, demnitate. Iar cuvinte precum cele înscrise de Goldiș în jurnalul său: „Neamul meu are nevoie de mine, și eu vreau să fiu la înălțimea veacului ce vine”, sau cele rostite din calitatea de deputat de Radna în Parlamentul de la Budapesta: „N-am venit aici să câștig vr-un os de ros, ci să lupt pentru drepturile națiunii mele”, sunt cumva definitorii pentru jertfa lucrării celor doi care au știut și simțit a fi „oamenii timpului lor”. 

Așadar, slujba de pomenire de astăzi, o continuare firească a comemorării de zilele trecute din cadrul manifestărilor Bicentenarului Teologiei Arădene. Și pentru că vorbim de Teologia arădeană, nedrept ar fi a nu aminti că deși astăzi în biserica din Vasile Goldiș se aflau mai mulți absolvenți ai Facultății de Teologie Ortodoxă ”Ilarion V. Felea” din Arad, unul dintre ei s-a remarcat în mod deosebit prin ineditul situației: vorbim despre primarul localității Beliu, absolvent de două decenii al acestei facultăți, și care astăzi nu s-a sfiit să cânte în strană, cum de altfel o face de fiecare dată când participă la Sfintele Liturghii. 

Ca într-o frumoasă cunună a zilei, și Evanghelia acestei Duminici a venit să sublinieze faptul că nimic nu este întâmplător. Căci toate cele de mai sus (bicentenar, comemorări, slujbe de pomenire sau de sfințire) se desfășoară la adăpostul „Anului omagial al rugăciunii în viața Bisericii și a creștinului” în Patriarhia Română, iar ea, Evanghelia, a venit și le-a așezat pe toate în rugăciunea stăruitoare și smerită a unei mame, a femeii cananeence.

CUVÂNTUL IERARHULUI

Întâlnirea noastră cu Dumnezeu

„Întâlnirea cu Dumnezeu în rugăciune produce schimbări în modul nostru de a gândi, a vorbi și a făptui. Însă rugăciunile de cerere adresate lui Dumnezeu uneori sunt ascultate și împlinite, alteori nu sunt împlinite.

În timpul activității Sale pământești, Mântuitorul Iisus Hristos a stat de vorbă cu mulți oameni, iar mulți dintre aceștia I-au solicitat ajutorul pentru ei sau familiile lor. 

O întâlnire foarte interesantă este aceea dintre Domnul Hristos și femeia cananeeancă. Sfântul Evanghelist Matei relatează această întâlnire (Matei 15, 21-28), iar Sfânta Biserică ne prezintă evenimentul în cadrul Sfintei Liturghii din Duminica a 17-a după Rusalii.

Femeia cananeeancă din ținutul Tirului și Sidonului cere Mântuitorului Hristos să-i vindece fiica, care era chinuită de diavol. Domnul nu-i răspunde, iar ea a insistat. Ucenicii intervin și solicită Domnului să-i dea un răspuns, la care Hristos Domnul spune: „Nu sunt trimis decât către oile cele pierdute ale casei lui Israel”. Mama îndurerată s-a închinat Domnului și Îi cere ajutorul. Domnul i-a zis: „Nu este bine să iei pâinea copiilor și s-o arunci câinilor. Dar ea a zis: Da, Doamne, dar și câinii mănâncă din firmiturile ce cad de la masa stăpânilor lor. Atunci, răspunzând, Iisus i-a zis: O, femeie, mare este credința ta; fie, ție după cum voiești! Și s-a tămăduit fiica ei din ceasul acela”.

În primul rând ne poate mira atitudinea Mântuitorului Iisus Hristos față de femeia cananeeancă, care era de alt neam și de altă credință decât evreii, când noi cunoaștem că El a venit în lume pentru întreg neamul omenesc: „Veniți la Mine, toți cei osteniți și împovărați, și eu vă voi odihni pe voi” (Matei 11,28).

Răspunzând astfel, femeii cananeence, Domnul Hristos nu a făcut decât să evidențieze mentalitatea iudeilor din vremea aceea, care așteptau ca Mesia să vină numai pentru ei, în timp ce pe ceilalți îi considerau „spurcați” și deci nedemni de chemarea sfântă la mântuire. Așadar, Domnul Iisus Hristos nu Și-a exprimat propriul crez, ci a dat glas acelei mentalități exclusiviste.

Din această întâlnire sunt scoase în evidență lucrarea lui Dumnezeu în viața oamenilor, precum și credința, stăruința și înțelepciunea femeii care suferea împreună cu fiica sa.

Sfântul Ioan Gură de Aur tâlcuind acest episod, întreabă, se miră și spune: „Ai văzut înțelepciunea femeii, că nici n-a îndrăznit să-L contrazică, nici n-au durut-o laudele aduse altora și nici n-a revoltat-o ocara? Ai văzut ce suflet tare? Hristos îi spune: „Nu este bine”, iar ea răspunde: „Da, Doamne!” Hristos îi numește pe iudei „copii”, iar ea „domni”... Ai văzut smerenia ei? Ce face Hristos? Îi răspunde: „O, femeie, mare este credința ta!”. Aceasta a fost pricina că Hristos a tot amânat-o, ca să-i dea prilejul să rostească aceste cuvinte, ca să încununeze pe femeie” („Omilii la Matei”).

Domnul Iisus Hristos a venit special în acea regiune pentru a o întâlni pe această femeie de alt neam și credință păgână, pentru a arăta iubirea vindecătoare față de toți oamenii. Întâlnirea femeii cu El a produs schimbări deosebite. Ea își transformă necazul în rugăciune, învinge orice rușine și I se adresează Domnului, fără a gândi că are vreun merit, ci bazându-se pe mila și puterea Fiului lui Dumnezeu.

Și noi avem uneori impresia că Dumnezeu nu vrea să mai știe de noi, că suntem uitați în suferința și problemele noastre! Însă învățăm din Evanghelia de astăzi, cum să ne comportăm față de Dumnezeu. Înțelegem că nu avem voie să ne supărăm pe El atunci când nu ne ascultă sau întârzie să ne împlinească cererea, ci să insistăm, să stăruim. Dumnezeu uneori ne încearcă să vadă dacă avem credință, iar apoi dacă aceasta este dublată de răbdare și stăruință, ori este încununată și de înțelepciune. 

Știm să stăruim? Sau doar să cerem, ba încă ne lipsește și răbdarea de a aștepta să ni se împlinească rugăciunea? Suntem înțelepți sau ne supărăm precum copiii și nu mai venim la biserică pentru că Dumnezeu nu ne-a împlinit rugăciunea...?

Sfânta Biserică invocă harul și ajutorul lui Dumnezeu pentru întreaga lume. Să ne rugăm pentru noi și pentru semenii noștri, cu credință puternică, smerenie și înțelepciune, dar și cu puterea de a nu ne supără vreodată pe Dumnezeu sau pe oamenii din jurul nostru.

Aici, în Parohia „Vasile Goldiș”, am sfințit o Capelă mortuară, loc de prohodire a celor care plecă către cer la întâlnirea cu Dumnezeu, și l-am pomenit pe luptătorul pentru Unirea din 1918, Vasile Goldiș la 160 de ani de la naștere (1862) și 88 de ani (10 februarie 1934) de la plecarea la cele veșnice. Dumnezeu să binecuvinteze cu har și dragoste toate lucrările noastre din Biserică.”, a spus Preasfințitul Părinte Emilian Crișanul.

6 februarie 2022, Parohia „Vasile Goldiș” din Arad, Liturghie Arhierească, Sfințire de Capelă mortuară, construită de Primăria Beliu, pomenirea corifeului Marii Uniri, Vasile Goldiș, rugăciunea unei mame pentru fiica ei și un mesaj: acela de a fi stăruitori pe calea binelui, pentru că doar așa ne putem întâlni cu Dumnezeu.

La finalul Sfintei Liturghii, Părintele Paroh Florin Culda a mulțumit Preasfințitului Părinte Emilian Crișanul pentru împreuna-slujire de astăzi, iar autorităților locale și județene pentru buna conlucrare pentru bunul mers al activității Parohiei Vasile Goldiș.