Clopotele zorilor zilei de 23 octombrie au bătut a jale în suflete și au sunat a doliu în cetate. Cetatea Devei și Hunedoarei, acolo unde astăzi Preasfințitul Părinte Gurie a fost condus pe drumul veșniciei. Condus de Ierarhi, de preoți, diaconi, profesori, colegi și credincioși. De Prieteni. 

În urmă cu doar o săptămână, participam, pe aceeași cale a doliului, la înmormântarea Mamei Preasfințitului Părinte Emilian Crișanul, iar în mesajul de condoleanțe transmis la acel moment de Preafericitul Părinte Patriarh Daniel amintea că „Un vechi proverb românesc ne spune că pomul bun se cunoaşte după roade”. În mod firesc, astăzi ne-am amintit de acest mesaj. Și amintindu-ni-l, l-am așezat pe această nouă cale a doliului. Roadele? Ieșit-au la lumină cu multe zile înainte ca Ierarhul să treacă pragul veșniciei. Și nu atât de cele pământești, cu prisosință rânduite de Preasfințitul Părinte Gurie o să amintim, ci despre cele sufletești. Despre cele pământești suficient este a aminti prin cuvintele din mesajul Preasfințitului Părinte Emilian Crișanul: „A făcut din Deva un Centru episcopal așa de important și măreț, încât ai impresia că este vechi de secole.”

Cât despre roadele cele sufletești, deși multe, am cules cu emoție din cele ale prietenilor săi. Nu, n-am întrebat pe nimeni anume. Doar am privit, am ascultat și am înțeles că Pomul este bun de vreme ce roadele sunt atât de luminoase. Și vorbim de roadele ițite atunci când veștile despre Preasfințitul Părinte Gurie începuseră a îngrijora. Așadar, cu grijă (ce cuvânt frumos!) fiind prietenii, dat-au sfoară în țară chemând la rugăciune. Pentru început, în fiecare seară la ora 21.00, Paraclisul Maicii Domnului și o Catismă din Psaltire. Au urmat întâlnirea în post, Liturghii și Taina Maslului. Toate pentru Ierarhul, Îndrumătorul, Ocrotitorul și Prietenul lor. Iar roadă mai frumoasă ca aceasta nu știm a fi: împreuna-rugăciune în jurul patului de suferință. 

Cum ar putea să ne uimească, așadar, că la fiecare dintre tentativele de decolare a elicopterului spre Târgu Mureș inima i se oprea? Și s-a oprit pentru a rămâne pentru totdeauna între prietenii săi, la Deva. 

Astăzi, 23 octombrie, l-au condus până la poarta veșniciei, spre odihnă. Iar între prietenii săi, în soborul de care a slujit la ultima Liturghie pâmântească spre cea Cerească a fost și Ierarhul nostru, Preasfințitul Părinte Emilian Crișanul. Același Ierarh/Prieten care îi fusese alături, nu de mult, în luna iulie, la Huta-Cluj, la pomenirea de doi ani de la trecera la cele veșnice a mamei Preasfințitului Părinte Gurie, și cu care a împreună-slujit atât de multe Liturghii...

Aflat și ieri și astăzi la căpătâiul prietenului său, Ierarhul arădean ni l-a descris ca pe un „slujitor jertfelnic și bunătate întruchipată”:

Mesajul PS Emilian Crișanul

Preasfințitul Părinte Gurie - slujitor jertfelnic și bunătate întruchipată

Din experiența vieții pământești, spun adeseori că nu există dorință mai mare pentru om decât de a trăi și de a fi sănătos. Nu m-am gândit la faptul că Preasfințitul Părinte Gurie, fostul Episcop al Devei și Hunedoarei, va pleca dintre pământeni așa de repede. Ancorat în realitatea slujirii Bisericii, primul Episcop al Eparhiei Devei și Hunedoarei (2009-2021), Preasfințitul Gurie a organizat Episcopia, Centrul eparhial, parohiile și mănăstirile într-un mod exemplar, cu dragoste și responsabilitate. A făcut din Deva un Centru episcopal așa de important și măreț, încât ai impresia că este vechi de secole. În 12 ani de slujire la Deva a lucrat cu toată ființa și cu oameni iubitori de Biserică, în toate domeniile vieții bisericești: liturgic-misionar, cultural-educațional și social-filantropic. 

Bunătatea Episcopului Gurie a fost nemărginită pentru toți: arhierei, preoți, monahi, credincioși, săraci, bolnavi, copii, tineri și vârstnici. Cu sufletul bun și milostiv a mângâiat multă lume. Primitor de oaspeți, era o gazdă aleasă și darnică. Liturghisitor evlavios, aducea pace și liniște în soboarele sfințiților slujitori. Avea cuvânt ziditor pentru toți. Bun sfătuitor și prieten devotat. Așa l-am cunoscut pe Preasfințitul Părinte Gurie. Iar cuvintele nu pot descrie toată dragostea lui față de oameni. Am slujit împreună în foarte multe locuri din țară, la Deva, în satul lui natal Huta (Cluj), în străinătate, peste tot s-a arătat un arhiereu bun și iubitor de Dumnezeu și Biserică.

Plecarea Preasfințitului Gurie reprezintă o mare pierdere pentru Biserică, însă știe Dumnezeu de ce a îngăduit această mutare la Cer. Suntem datori în a-i urma pilda vieții lui, a cultiva în slujirea noastră darurile pe care Preasfinția Sa le-a slujit pentru slava lui Dumnezeu și binele și mântuirea celor din jur.

Îl rugăm pe Mântuitorul nostru Iisus Hristos Cel Înviat din morți să așeze sufletul Episcopului și Prietenului nostru Gurie, în Împărăția Sa cerească, întru lumina Sfinților.

Veșnica lui pomenire din neam în neam.”

† Emilian Crișanul, 

Episcop Vicar al Arhiepiscopiei Aradului

O mare de flori, lumânări, lacrimi, cunună de 20 de Arhierei, sute de preoți, diaconi, monahi, monahii, autorități locale și centrale, credincioși... prieteni. Fiecare în parte și toți împreună au deschis astăzi cale de lumină către „România din Cer” pentru ca Preasfințitul Părinte Gurie să meargă să se alăture celor pe care cu atât de mult drag îi pomenea în Pastorala de Paște a acestui an: Daniil Sihastrul, Ștefan cel Mare, Mihai Viteazul, Mihai Eminescu, Ecaterina Teodoroiu, Lucian Blaga...

Astăzi... „Întrebat-am luminata ciocârlie,

Candela ce legănă-n tarie

Untdelemnul cântecului sfânt:

Unde sunt cei care nu mai sunt?

Unde sunt cei care nu mai sunt?

Zis-a ciocârlia: S-au ascuns

În lumina celui nepătruns.” (Unde sunt cei care nu mai sunt?, Nichifor Crainic)

DUMNEZEU SĂ NI-L ODIHNEASCĂ ÎN PACE!