Se împlinesc astăzi, 18 septembrie 2023, 62 de ani de la moartea martirică în Închisoarea de la Aiud a Părintelui Ilarion Felea, noul Sfânt al cetății Aradului propus spre canonizare în anul 2025, cu prilejul împlinirii a 140 de ani de autocefalie a Bisericii Ortodoxe Române (1885) şi a 100 de ani de la înființarea Patriarhiei Române (1925).

Duminică, 17 septembrie, la finalul Sfintei Liturghii Arhierești prilejuită de plinirea a 90 de ani de la sfințirea bisericii cu hramul „Pogorârea Sfântului Duh”, din Parohia Arad-Șega I, ctitorită de Părintele Ilarion Felea, Preasfințitul Părinte Emilian Crișanul a săvârșit, împreună cu un sobor de preoți și diaconi, Slujba Parastasului pentru Părintele Ilarion, la 62 de ani de la nașterea sa în Cer. Același lăcaș de închinare în care, Preasfinția Sa îi săvârșea și în urmă cu doi ani slujbă de pomenire. 

„Se împlinesc astăzi (n.r. duminică, 17 septembrie) 90 de ani de la sfințirea bisericii din Parohia Arad-Șega I. Nouă decenii în care generații de preoți și de credincioși s-au rugat în această biserică și au făcut legătura dintre pământ și Cer, prin jertfa și rugăciunea lor. 

Totodată se împlinesc 62 de ani de la trecerea la viața veșnică a celui care este Sfânt între Sfinți, Părintele Ilarion Felea - mare teolog al Bisericii noastre, mare mărturisitor și pătimitor din Biserica și neamul românesc. Până la canonizarea lui, în anul 2025, vom săvârși slujbe de pomenire ca Dumnezeu să îi ierte orice greșeală săvârșită cu voie sau fără de voie, cu știință sau fără de știință.  Ultimul Parastas pentru Părintele Ilarion Felea va avea loc în preziua proclamării canonizării lui. Pe Părintele Ilarion îl avem și acum ca mijlocitor, însă cu atât mai mult atunci când Biserica Ortodoxă va proclama oficial canonizarea lui. 

Un teolog care a mărturisit iubirea lui Dumnezeu față de lume. A scris și a propovăduit despre luarea Crucii și urmarea lui Hristos despre care vorbește Evanghelia de astăzi. Totodată a lăsat în patrimoniul Parohiei și al Bisericii noastre teologia lui, tâlcuirile realizate și interpretările teologice și duhovnicești de folos pentru toți credincioșii, în special pentru studenți, pentru preoți și pentru toți cei care doresc să își adâncească cunoștințele în privința cunoașterii lui Dumnezeu, dar și a cunoașterii teologiei ortodoxe. Alături de Părintele Dumitru  Stăniloaie și alți mari teologi, Părintele Ilarion rămâne un profund trăitor, teolog și mărturisitor. 

În anul 1961, în ziua de 18 septembrie, a trecut la viața veșnică în temnița de la Aiud, dar el rămâne în conștiința noastră, a poporului român, a Bisericii, ca unul care a făcut legătura dintre pământ și cer. A căutat să fie un martor și un mărturisitor al Preasfintei Treimi în lume. Părintelui Ilarion îi cerem ajutorul și mijlocirea înaintea Preasfintei Treimi. 

Această Parohie în care a slujit și care a devenit emblematică pentru Eparhia noastră și pentru Biserică, rămâne să adâncească permanent lucrarea și mărturisirea Părintelui Ilarion”, a spus Preasfințitul Părinte Emilian Crișanul.

Părintele Ilarion Felea, duhovnicul tinerilor, mărturisitorul din temnițele comuniste și cel care ocrotește Facultatea de Teologie Ortodoxă din Arad, prin numele pe care aceasta îl poartă, murea, în urmă cu 62 de ani, în temnița de la Aiud. 

Și n-am putea, acum sau altădată, ca vorbind despre această zi să nu readucem în memorie mărturia momentului prohodirii în limbaj Morse de pe Golgota Aiudului, relatat Părintele Ioan Bardaș, un supraviețuitor al temniței.

„Cine nu-l cunoștea pe părintele Felea în Aiud? Toți știam, unul de la altul că a fost profesor la Academia Teologică Ortodoxă din Arad, și mie mi-a fost profesor și mai ales pedagog. Îl cunoșteam noi bihorenii și arădenii, îl cunoșteau și bucureștenii și mai ales Academia Romana care i-a premiat cărțile. 

Când moare cineva afară, vin toți cei dragi și-l petrec după toată rânduiala creștinească. Pe părintele Felea l-am petrecut, cu sufletele noi ”frații și rudeniile lui” de idealuri și suferință. 

Oamenii, respectiv noi deținuții, am urmărit mersul bolnavului până a închis ochii.

Aflând vestea mutării sale la Domnul, am sta de veghe două seri, până l-au dus la groapa la ”trei plopi”, cimitirul deținuților politici. A doua seară au și dat alarma cei de jos de lângă morga, unde era mortul:

– Acuma îl duce la groapă pe părintele Felea!

... în liniștea nopții se auzea mersul carului. Noi stăteam sub pătură, era după ora 10, ora stingerii, nu ne mișcam. Acuma începea ”prohodul”. Toți cei 5000 de prizonieri politici din Aiud, asistați de cei 400 de preoți ortodocsi se rugau dupa rânduiala: ”Cu sfinții odihnește Doamne sufletul adormitului robului tău Ilarion preotul, unde nu este durere, nici întristare, nici suspin ci viață fără de sfârșit”. 

Cei de jos ne comunicau că s-a ajuns la poarta principală, unde se petrecea scena cea mai sinistră: venea ofițerul de serviciu cu o bară ascuțită de fier și o înfigea în inima mortului să se convingă ”stăpânirea” de moartea omului. 

Carul funebru se ducea la ”Trei plopi”, la cap i se punea un stâlp de lemn pe care se bătea o tinichea cu numărul matricol din dosarul deținutului. Dupa codurile comuniste, atâta mai rămânea din viața omului.

Când se încheia prohodul cu cuvintele Amin!- se mai auzeau morsele la perete si calorifer:

– Dumnezeu să-l ierte, în veci să fie pomenirea lui!” (Telegraful român nr. 31-34/1994, p. 4, Mărturie a Pr. IOAN BARDAȘ, fost deținut politic la Închisoarea din AIUD)

În veci să fie pomenirea lui și mijlocirea pentru arădeni înaintea Tronului Cresc!