Cu ajutorul lui Dumnezeu, dat ne-a fost a vedea zorii unei zile. Nu orice zi, ci Duminica după Înălțarea Sfintei Cruci. O Duminică în care în bisericile de pretutindeni se vorbește despre purtarea crucii și urmarea lui Hristos. Și nici că puteam noi, arădenii și nu numai, să putem gândi/privi/simți spre cele ale Evanghelie de astăzi mai bine decât  spre candela aprinsă a noului Sfânt al Cetății Aradului uitându-ne: Părintele Ilarion V. Felea, martir și mărturisitor al temnițelor comuniste.

Se împlinesc astăzi, 18 sptembrie 2022, 61 de ani de la moartea sa martirică în Închisoarea de la Aiud. Avem acasă, cum probabil mulți dintre dumneavoastră aveți, o frumoasă icoană: una cu Hristos în centrul ei, îmbrățișat de chipurile martirilor și mărturisitorilor români în temniță cu El. Nu ne este, așadar, greu a cuprinde cu ochii minții momentul prohodirii în limbaj Morse de pe Golgota Aiudului din urmă cu mai bine de șase decenii, relatat Părintele Ioan Bardaș, un supraviețuitor al temniței.

„Cine nu-l cunoștea pe părintele Felea în Aiud? Toți știam, unul de la altul că a fost profesor la Academia Teologică Ortodoxă din Arad, și mie mi-a fost profesor și mai ales pedagog. Îl cunoșteam noi bihorenii și arădenii, îl cunoșteau și bucureștenii și mai ales Academia Romana care i-a premiat cărțile. 

Când moare cineva afară, vin toți cei dragi și-l petrec după toată rânduiala creștinească. Pe părintele Felea l-am petrecut, cu sufletele noi ”frații și rudeniile lui” de idealuri și suferință. 

Oamenii, respectiv noi deținuții, am urmărit mersul bolnavului până a închis ochii.

Aflând vestea mutării sale la Domnul, am sta de veghe două seri, până l-au dus la groapa la ”trei plopi”, cimitirul deținuților politici. A doua seară au și dat alarma cei de jos de lângă morga, unde era mortul:

– Acuma îl duce la groapă pe părintele Felea!

... în liniștea nopții se auzea mersul carului. Noi stăteam sub pătură, era după ora 10, ora stingerii, nu ne mișcam. Acuma începea ”prohodul”. Toți cei 5000 de prizonieri politici din Aiud, asistați de cei 400 de preoți ortodocsi se rugau dupa rânduiala: ”Cu sfinții odihnește Doamne sufletul adormitului robului tău Ilarion preotul, unde nu este durere, nici întristare, nici suspin ci viață fără de sfârșit”. 

Cei de jos ne comunicau că s-a ajuns la poarta principală, unde se petrecea scena cea mai sinistră: venea ofițerul de serviciu cu o bară ascuțită de fier și o înfigea în inima mortului să se convingă ”stăpânirea” de moartea omului. 

Carul funebru se ducea la ”Trei plopi”, la cap i se punea un stâlp de lemn pe care se bătea o tinichea cu numărul matricol din dosarul deținutului. Dupa codurile comuniste, atâta mai rămânea din viața omului.

Când se încheia prohodul cu cuvintele Amin!- se mai auzeau morsele la perete si calorifer:

– Dumnezeu să-l ierte, în veci să fie pomenirea lui!” (Telegraful român nr. 31-34/1994, p. 4, Mărturie a Pr. IOAN BARDAȘ, fost deținut politic la Închisoarea din AIUD)

Părintele Ilarion V. Felea - preot, profesor, doctor în Teologie, renumit teolog, martir și mărturisitor în închisorile comuniste

Același părinte Ioan Bardaș, spune în mărturia despre cel astăzi aflat pe calea canonizării că „A fost un predicator de performanță la catedrala din Arad și oriunde îl chemau rosturile Bisericii. La catedrala credincioșii și studenții ar fi fost în stare să reproducă predica lui din ziua aceea”.

Nicidecum din dorința de a verifica cele de părintele Bardaș mărturisite, ci pentru a privi spre Evanghelia acestei zile prin ochii părintelui Ilarion Felea, am răsfoit cu nesaț paginile volumului „Duhul Adevărului” premiat de Academia Română. 

Între paginile 396 - 402, cuvântul Părintelui Ilarion Felea la această Duminică a luării crucii și urmării lui Hristos. Șapte pagini în care părintele Ilarion răspunde întrebărilor din Evanghelia de astăzi? „Căci ce-i foloseşte omului să câştige lumea întreagă, dacă-şi pierde sufletul? Sau ce ar putea să dea omul în schimb pentru sufletul său?” (Marcu 8, 36-7). Răspunsul părintelui, simplu și tranșant: NIMIC!... căci, continuă părintele Ilarion, „aceasta este sufletul: diamant ceresc, floare, putere, taină. Sufletul nu e chimie, nu e materie,, ci este scânteia divină, partea cea mai aleasă și frumoasă din noi. Despre însemnătatea lui ne vorbește parabola cu oaia și drahma cea pierdută, parabola fiului risipitor, parabola bogatului nebun și cea a bogatului nemilostiv. De ce este răsunet așa de mare în cer la pocăința păcătoșilor? Pentru că viața sau sufletul nu este un lucru ieftin sau un obiect de glumă, ci este un dar ceresc, un bun dumnezeiesc, ce trage în cumpănă mai mult decât valoarea și greutatea lumii materiale întregi. (...) Sufletul este cea mai veche credință a neamului nostru, credința care a caracterizat pe străbunii noștri ”de când lumea”, dar și pe părinții noștri care au ținut cultul morților în cea mai mare cinste și cu toată sfințenia, tocmai pentru credința lor în sufletul viu și nemuritor.”.

Astăzi, sărbătoare ne este în Cetatea Aradului

În contextul aniversării Bicentenarului Teologiei Arădene (1822-2022), mai mulți Ierarhi ai Bisericii noastre sunt în Cetate pentru a participa la Sfințirea Paraclisului Facultății de Teologie Ortodoxă din Arad, care poartă numele Părintelui Ilarion V. Felea, la plinirea celor 61 de ani de la înveșnicirea sa. 

Și tot astăzi, în tinda serii, în Sala „Regele Ferdinand” a Primăriei Municipiului Arad va avea loc comemorarea Părintelui Ilarion V. Felea. O comemorare în timpul căreia se va lansa monografia „Ilarion V. Felea (1903-1961). Preotul, Teologul, Mărturisitorul”, avându-l ca autor pe Pr. Prof. Univ. Dr. Cristinel Ioja – Decanul facultății, și va cuprinde și un moment de suflet prin prezența și cuvântul nepoatei Părintelui Ilarion, Bianca-Felea Darian.

Nu de mult, în cuvântul ținut la săvârșirea unui Prastas pentru Părintele Ilarion, Preasfințitul Părinte Emilian Crișanul spunea: „Este o bucurie pentru noi toți, pentru fiii și fiicele Eparhiei Aradului, că aici, pe acest pâmânt pe care noi călcăm, a pășit odinioară Părintele Ilarion și mai mult decât atât este reprezentantul nostru înaintea Preasfintei Treimi. Deci, prin perspectiva a canonizării lui săvârșim și slujbe de pomenire, simpozioane și conferințe, precum și alte momente comemorative sau de cinstire a Părintelui, pentru că viața, slujirea, profunzimea teologiei lui și încununarea vieții sale cu martiriul în închisoarea de la Aiud reprezintă pentru noi nu doar un model de mărturisire a Evangheliei ci și un argument că deși suntem în perioade tulburi, așa cum era și perioada slujirii Părintelui Profesor în timpul comunismului, nu trebuie să abdicăm de la testamentul pe care l-am semnat la Botez, că ne vom uni permanent cu Mântuitorul Hristos.”

Astăzi, 18 septembrie, ne este sărbătoare în cetate. Privim veșnicia prin ochii Părintelui Ilarion Felea. Sfântului Ilarion Felea.