Continuitate în bucurie și slujire, astăzi, în Duminica a 3-a după Rusalii, care ne așează înaintea sufletelor și a minții o Evanghelie, să zicem, de citit, citit și iar citit, pentru că ea ne vorbește despre grijile vieții. Și ce interminabile liste n-am alcătui, probabil, fiecare dintre noi, în încercarea de a nota cele care ne ocupă cea mai mare parte a timpului, făcându-l de cele mai multe ori, pe el, pe timp, să pară tot mai mic și insuficient. 

Astăzi, la distanță de o zi de praznicul Nașterii Sfântului Ioan Botezătorul și sărbătoarea hramului Catedralei Vechi, ne-am părtășit de Sfânta Liturghie cu prezență arhierească de la Paraclisul acestei Catedrale, Bisericuța de pe Eminescu așa cum o cunoaștem cu toții. „Ca o continuitate a hramului...”, avea să spună Preasfințitul Părinte Emilian Crișanul. 

În Cuvântul de învățătură rostit, Preasfinția Sa a vorbit despre vocația de slujitor a omului, dându-l exemplu pe Sfântul ieri prăznuit și îndemnând părintește ca fiecare dintre noi să facem o prioritate din slujirea lui Dumnezeu și a oamenilor, pentru că doar așa vom fi fericiți, căci „Bucuria existenței noastre este atunci când facem bine celorlalți, când îi vedem pe cei din jurul nostru bucuroși și împliniți, iar Dumnezeu este bucuros când vede că suntem împliniți spiritual și că facem o prioritate din slujirea Lui și a omenilor”. 

CUVÂNTUL IERARHULUI

„Ca o continuitate a hramului Catedralei Vechi ”Nașterea Sfântului Ioan Botezătorul”, am venit aici, la Biserica de pe Eminescu, pentru a sărbători în continuare bucuria pogorârii Împărăției lui Dumnezeu pe pământ și slujirea omului acestei Împărății, așa după cum și Sfântul Ioan Botezătorul și-a dedicat viața slujirii în exclusivitate lui Dumnezeu. Cuvintele pe care le-am asscultat astăzi din Evanghelia de la Matei 6, 22-33 sunt cuvintele Mântuitorului Iisus Hristos din Predica de pe Munte. Înainte de începutul Postului Mare, Biserica ne-a așezat la suflet învățătura Mântuitorului despre post, despre iertare, despre milostenie, o învățătură care se regăsește în Evanghelia de la Matei, capitolul 6. Și ne învăța Mântuitorul zicând: Luați aminte, ca faptele dreptății voastre să nu le faceți înaintea oamenilor. Deci când faci milostenie să nu știe stânga ce face dreapta, când postești să nu te lauzi în fața oamenilor, căci știe Tatăl Ceresc nevoințele tale. Astăzi, Sfânta Biserica ne-a rânduit această pericopă evanghelică tocmai pentru a arăta vocația omului de slujitor al lui Dumnezeu.

Nimeni nu poate să slujească la doi domni, spune Mântuitorul, căci sau pe unul îl va urî şi pe celălalt îl va iubi, sau de unul se va lipi şi pe celălalt îl va disprețui; nu puteţi să slujiţi lui Dumnezeu şi lui Mamona. Așadar, omul are această vocație de slujitor. De slujitor al Lui Dumnezeu. Indiferent că este consacrat în cele trei trepte (diacon, preot și arhiereu) sau doar creștin care a primit Botezul în numele Preasfintei Treimi, având această vocație de a sluji. Unirea cu Hristos pe care am făgăduit-o la Botez înseamnă tocmai această slujire a lui Dumnezeu Întreit în Persoane: Tatăl, Fiul și Duhul Sfânt. Ne regăsim în această vocație mai ales cei care venim la Biserică și participăm la Sfintele Slujbe. Slujim pe Dumnezeu, slujim și oamenilor, căci în afara participării la Sfintele Slujbe, împărtășirea de Sfintele Taine ale Bisericii, în viața de zi cu zi avem aceeași vocație de slujitori. Nu începem nicio lucrare a vieții noastre fără a ne ruga. Aceasta înseamnă vocația de slujitor. Ne aducem aminte din primele zile ale creației, că Dumnezeu, după ce l-a făcut pe om, l-a binecuvântat și i-a zis: „Creșteți și vă înmulțiți, și umpleți pământul și-l supuneți, și stăpâniți peste pești, peste mări, peste păsările cerului, peste toate animalele, peste toate vietpțile ce se mișcă pe pământ, peste tot pământul”. Această așezare a omului ca stăpân al creației înseamnă de fapt slujitor al creației, căci, așa după cum am văzut după căderea în păcat a primilor oameni, Dumnezeu i-a rânduit în continuare slujitori, iar această slujire înseamnă osteneală. Nu înseamnă doar bucurie, doar fericire, ci înseamnă osteneală și împlinire pe parcursul vieții pământești ca pregătire pentru viața cerească. 

Ne asumăm această slujire fiecare dintre noi. Slujirea preoțească înseamnă și sacrificii, înseamnă și renunțarea la multe plăceri, la multe beneficii ale acestei lumi, căutând, cum spune Mântuitorul Iisus Hristos, Împărăția Cerurilor. Nu ne îndeamnă să nu muncim, să nu slujim, ci să căutăm întâi prioritatea slujirii noastre vocaționale față de Dumnezeu, față de Preasfânta Treime, față de oameni, iar din aceasta decurge, firesc, preocuparea noastră pentru viața de zi cu zi. Dăm prioritate acestei slujiri, iubirii față de Dumnezeu și față de oameni, iar după aceea avem timp să ne ocupăm și de noi, atent și responsabil. 

Luminătorul trupului este ochiul, spune Mântuitorul și vorbește în continuare despre conștiința omului: „Dacă lumina din tine este întuneric” cu atât mai mult viața ta este întuneric. Dumnezeu a sădit în noi această conștiință, care este necesar să o păstrăm curată, luminoasă, pentru a putea deosebi binele de rău, să deosebim ceea ce ne folosește de ceea ce nu ne este de trebuință, să dăm întâietate slujirii lui Dumnezeu și oamenilor, iar după aceea să avem grijă și de viața noastră, de familie și toate cele de folos vieții. Vă felicităm pe toți cei care dați această întâietate slujirii lui Dumnezeu, participând la Sfintele Slujbe. Prezența dumneavoastră în Biserică la fiecare sărbătore și în fiecare Duminică arată preocuparea dumneavoastră de a sluji întâi lui Dumnezeu. Chiar dacă nu avem întotdeauna suficient timp pentru rugăciune, pentru citirea Sfintei Scripturi, pentru slujirea oamenilor, trebuie să avem în vedere această preocupare care ne folosește foarte mult. Bucuria existenței noastre este atunci când facem bine celorlalți, când îi vedem pe cei din jurul nostru bucuroși și împliniți. Dumnezeu este bucuros când vede că suntem împliniți spiritual și că facem o prioritate din slujirea Lui și a omenilor.

Să ne lumineze Dumnezeu conștiința, pentru a face numai binele și a avea multă înțelepciune în aceea ce înseamnă parcursul vieții noastre pământești: a deosebi adevărul de minciună, binele de rău, lumina de întuneric. Pentru că observăm în jurul nostru că este și multă minciună, și multă înșelăciune, multe ispitiri și provocări care ne fac de multe ori rău, neștiind că sub aparenta lumină sunt lucruri care nu ne sunt necesare. Dumnezeu să ne binecuvânteze, să ne lumineze mintea și să ne bucure viața de această slujire și sacerdotală și umană, în Biserica Preasfintei Treimi, pentru mântuirea noastră și slava lui Dumnezeu.”, a spus Preasfințitul Părinte Emilian Crișanul. 

25 iunie 2023, Duminica a 3-a după Rusalii, prezență arhierească la Sfânta Liturghie săvârșită la Bisericuța de pe Eminescu și un părintesc îndemn de a face o prioritate în viețile noastre din slujirea lui Dumnezeu și a oamenilor. De ce? Pentru a cunoaște adevărata bucurie a existenței și, de ce nu, pentru ca timpul să fie timp fără a ne mai afla văitându-ne că nu îl mai avem...