A fost și ne este Duminica Învierii, a fost și ne este Duminica Sf. Ap. Toma, iar astăzi este și ne este Duminica Mironosițelor.

Numărăm Duminici. Având-o ca reper pe cea a Învierii, am început a număra... a doua după Înviere, Duminica Tomii, astăzi, a treia după Înviere, Duminica Femeilor Mironosițe. Și deși, numărându-le, avem impresia că aparțin trecutului deja, ele ne sunt prezent ori de câte ori înviem întru credință, ori de câte ori ne îndoim ca Toma, cerând dovezi palpabile, și ori de câte ori gustăm din adevărata bucurie atunci când ”mutăm” munții neputințelor de orice fel împrumutând din curajul Mironosițelor astăzi prăznuite. 

Este Duminica Mironosițelor, iar din încercatul an 2020, ”în semn de prețuire a credinței și a curajului femeilor creștine și pentru a evidenția importanța lucrării misionare a acestora în viața Bisericii și a societății românești”, Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române a declarat a treia Duminică după Paști ca fiind Duminica Femeilor creștine (Hot. Nr. 4014/22 iulie 2020). 

În urmă cu doar câteva zile, în cuprinderea zilei de 4 mai, am sărbătorit Ziua națională a inimii. Desigur, dincolo de coordonatele medicale ale acelei zile, nu am putut să nu ne gândim chiar și numai fugitiv la nebănuitele moduri ale inimii de a pătrunde acolo unde lucrurile par adesea de nepătruns. Căci... „Numai cu inima poți vedea cu adevărat ceea ce este invizibil pentru ochi”, ne spunea exact în acea zi Antoine de Saint-Exupéry, printr-un mesaj primit de ”Bună dimineața!”. 

Și punând oarecum în balanță rațiunea, temerea Apostolilor aflați „dincolo de ușile încuiate” în zilele de după Răstignire, și curajul femeilor mironosițe, care „după ce a trecut ziua sâmbetei (...), au cumpărat miresme, ca să vină să-L ungă. Și dis-de-dimineață, în ziua cea dintâi a săptămânii, pe când răsărea soarele, au venit la mormânt...”, răspunsul a fost inima. Inima întărită de credință, dragoste, rânduială. Inima curajoasă, care vede ceea ce ochii nu pot percepe. 

O inimă care astfel construită, ”prin credință și dragoste sfântă”, duce la ”dobândirea bucuriei și curajului”, după cum a subliniat în cuvântul de învățătură de astăzi Preasfințitul Părinte Emilian Crișanul.  

Cuvântul Ierarhului

Prin credință și dragoste sfântă dobândim bucurie și curaj

„Hristos a Înviat!

Credința și dragostea Femeilor Mironosițe față de Mântuitorul nostru Iisus Hristos, martore ale Răstignirii, Morții și Învierii Domnului, a inspirat Sfânta Biserică să dedice a treia Duminică după Sfintele Paști Sfintelor Femei Mironosițe (Marcu 15,43-47; 16,1-8).

Sfinții evangheliști au scris despre Femeile Mironosițe, numele lor, prezența lor pe lângă Domnul Hristos, credința și mărturisirea Învierii Lui (Luca 24, 9-11).

Cercetarea Evangheliei ne poate conduce la o comparație între Femeile Mironosițe și Sfinții Apostoli, la modul cum s-au comportat în timpul pătimirilor, Morții și Învierii Domnului, precum și transfigurarea lor după Înviere și Rusalii.

Aceștia toți au fost oameni cu calități și defecte, cu virtuți și neputințe, cu credință și îndoială, cu dragoste și teamă, cu fidelitate și lipsă de curaj, cu bucurii și suferințe, încât Mântuitorul Iisus Hristos în marea Sa iubire față de oameni, i-a înțeles și i-a ajutat cu harul Său să-și depășească condiția umană și neputința omenească. Ce putere are harul lui Dumnezeu! Ce minunat lucrează în și prin oameni!

Timpul aceasta de la Înviere la Rusalii este o perioadă a pedagogiei învierii care pătrunde în trupul lumii pe două căi: pe calea minții, a gândirii (exemplu este Toma și ceilalți apostoli) și calea intuiției, a credinței (Femeile Mironosițe). Sunt daruri ale lui Dumnezeu, complementare pentru ființa umană.

Bisericile sunt pline de femei care cred, se căiesc, iartă și iubesc. Domnul Hristos a apreciat atitudinea multor femei care și-au arătat credința, fidelitatea, dragostea și evlavia față de Dumnezeu și oameni: „Iertate sunt păcatele ei cele multe, căci mult a iubit (...); Credința ta te-a mântuit, mergi în pace” (Luca 7,47 și 50).

Pentru mulți dintre noi, cea mai mare catastrofă și cea mai mare dramă care ni se poate întâmpla în viață este moartea. De ea fugim cel mai mult. Fiecare dintre noi ne agățăm cu toate speranțele noastre de viața aceasta. De ce? Pentru că unii dintre noi înțeleg în mod greșit că moartea este sfârșitul „vieții”., iar nu „viața” este sfârșitul morții.

Sfintele Femei Mironosițe constată astăzi pentru noi toți că moartea care ne sperie atât de mult duce, de fapt, la înviere, la viața în Hristos, cu o condiție: să-L slujim pe Domnul Hristos ca Dumnezeu adevărat, și El va ridica piatra de pe mormântul mentalității și gândirii noastre pământești.

Mântuitorul Iisus Hristos S-a arătat prea puțin preocupat de viața aceasta trecătoare. El ne învață să ne interesăm de viața veșnică de dincolo de mormânt și lume.

Ce minunat este să auzim pe calea noastră către înviere, îndemnul Domnului Hristos: „Bucurați-vă”!

Vă doresc, La mulți și binecuvântați ani tuturor femeilor creștine. Domnul Hristos să vă bucure viața și familia cu darurile Sale!”, a spus Preasfințitul Părinte Emilian Crișanul. 

8 mai 2022, Duminica Mironosițelor, Duminica Femeilor creștine, ziua de prăznuire a Apostolului iubirii, Sfântul Evanghelist Ioan, zi în care ele, Sfintele Femei Mironosițe „constată pentru noi toți că moartea care ne sperie atât de mult duce, de fapt, la înviere”. Condiția? ”Slujirea lui Hristos ca Dumnezeu adevărat”, de ce nu, după chipul femeilor creștine de care „Bisericile sunt pline... cred, se căiesc, iartă și iubesc”. 

HRISTOS A ÎNVIAT! LA MULȚI ANI!