Ca într-o binecuvântată îmbrățișare a Cetății Aradului, în prima săptămână a Postului Mare, Preasfințitul Părinte Emilian Crișanul începea Slujba Canonului Sfântului Andrei Criteanul, luni, la Catedrala Veche, a continuat-o marți la Mănăstirea Hodoș-Bodrog, miercuri la Mănăstirea Gai, ultima parte plinind-o la Paraclisul „Sfântul Maxim Mărturisitorul şi Sfântul Mare Mucenic Mina” al Facultății de Teologie Arad. 

Astăzi, în a cincea săptămână a Postului Paștelui aflându-ne, Slujba Deniei Canonului Mare a fost săvârșită de Preasfinția Sa din nou la Catedrala Veche din Cetatea Aradului. 

Iar în dialogul clopotelor cu cetatea, începând cu ora 18.00, s-au făcut deopotrivă auzite atât chemarea cât  și răspunsul: „Vremea este a pocăinței, vin către Tine, Făcătorul meu; ridică de la mine lanțul cel greu al păcatului…”.

Iar de aici... câteva ceasuri în care credincioșii arădeni, împreună cu Ierarhul și soborul slujitor al Catedralei ”Nașterea Sf. Ioan Botezătorul”, au petrecut un binecuvântat timp de stăruitoare rugăciune, pocăință și un altfel de dialog cu sufletul.

Și spunem că a fost și este un dialog altfel cu sufletul și cu Dumnezeu, pentru că Denia Canonului Mare, prin toate cântările sale, aproape chirurgical caută în cele mai adânci unghere ale conștiinței pentru ca mai apoi, văzându-ne rănile sufletului să îi putem aplica potrivitul pansament. 

 „Se apropie, suflete, sfârşitul, se apropie şi nu te îngrijeşti, nu te pregăteşti; vremea se scurtează, scoală-te; aproape lângă uşi este Judecătorul: ca un vis, ca o floare trece vremea vieţii. Pentru ce în deşert ne tulburăm?” 

În Cuvântul de învățătură așezat la sufletele celor prezenți, Preasfințitul Părinte Emilian Crișanul a subliniat concluzia acestui Canon care se bazează pe trei mari idei: Dragostea lui Dumnezeu față de noi; Dumnezeu este iubire și ne iubește pe toți; Dragostea noastră față de Dumnezeu și față de aproapele. 

„Am săvârșit Canonul Sfântului Andrei Criteanul împărțit în patru părți, în prima săptămână a postului, iar astăzi, în a cincea săptămână, integral, și tocmai de aceea trebuie să vedem care este concluzia lui. Iar concluzia acestui Canon este în primul rând dragostea lui Dumnezeu față de oameni. Dragostea lui Dumnezeu față de oamenii care s-au pocăit și dragostea Sa față de oamenii pe care El îi așteaptă să se pocăiască. Dumnezeu este iubire și în același timp este iertare. În al doilea rând, dragostea lui Dumnezeu ne este arătată nouă prin Întruparea Mântuitorului Iisus Hristos, Care și-a pus viața pentru noi. Iar în al treilea rând, dragostea noastră față de Dumnezeu și față de oameni, care este virtutea de căpătâi și care izvorăște din proruca iubirii: ”Să iubești pe Domnul Dumnezeul tău, cu toată inima ta, cu tot sufletul tău și cu tot cugetul tău, iar pe aproapele tău ca pe tine însuți” (Matei 22,37-39).

În Canonul cel Mare, am ascultat cu toții și am văzut cu ochii minții cum Dumnezeu a iubit creația de la începutul său, a creat lumea aceasta cu tot ce este în ea pentru oameni. Este darul lui Dumnezeu pentru noi, iar noi nu trebuie să facem altceva decât să Îl iubim pe Dumnezeu pentru darurile primite. 

Și spune Părintele Ilarion V. Felea, care va fi canonizat, că „dragostea omului trebuie să ardă pentru Dumnezeu prin faptele pe care le face”. Să ardă de dragostea față de Dumnezeu, prin săvârșirea slujbelor, prin faptele bune, prin cunoaștere... . 

Faptul că noi am venit în seara aceasta și am participat la acest canon, am ars ca o candelă pentru Dumnezeu. Dragostea noastră s-a manifestat prin timpul sfințit și jertfit față de El. Și acesta este răspunsul nostru față de Dumnezeu: să ardem pentru El, dar să nu ardem superficial, doar de ochii lumii, ci să ardem în profunzime. Să mergem către casele noastre cu mulțumirea sufletească, că am înțeles cele auzite, că L-am cunoscut pe Dumnezeu mai mult decât L-am cunoscut până acum și faptele acestea luminate de dragostea noastră față de Dumnezeu s-au manifestat și în această seară, participând la Denia Canonului Mare. Dragostea lui Dumnezeu să se reverse asupra întregii lumi, dăruind toate cele de folos, iar noi să fim recunoscători pentru tot ceea ce am primit”, a spus Preasfințitul Părinte Emilian Crișanul. 

6 aprilie 2022, Denia Canonului Mare, un timp de cercetare, de pocăință, un timp sfințit și jertfit față de Dumnezeu, în care credincioșii arădeni adunați în Catedrala Veche din Cetatea Aradului au spus fiecare în parte și toți împreună: „Miluiește-mă, Dumnezeule, miluiește-mă!”.