Ziua Armatei și ziua de naștere a Majestății Sale Regele Mihai. Nu poți vorbi de 25 octombrie fără a aduce în prim-planul celor mai frumoase gânduri de recunoștință și prețuire Armata și pe Regele Mihai, iar dacă ele fac aleasă reverență în fața militarilor și a ultimului mareșal al României, firesc este ca, atunci când ”oastea e creştină, deviza-i libertate şi scopul ei preasfânt”,  aceasta să fie făcută în și cu Dumnezeu. 

      Cum Ziua Armatei nu este doar un moment de sărbătoare ci și unul de comemorare, lucru pe care nu ar trebui să-l uităm nicio clipă, tot ceea ce presupune atât sărbătoarea cât și comemorarea în general a celor care au făcut posibilă libertatea noastră de a ne putea bucura de emoția paradelor, slujbelor religioase de comemorare și depunerile de coroane, discursul rostit cu o astfel de ocazie de un colonel al Armatei Române ne-a rămas încă viu în memorie, chiar la mai bine de o lună de părtășirea de el. Se întâmpla undeva mai aproape de cer, mai aproape de Dumnezeu și categoric mult mai aproape de sufletele celor 3000 de pelerini și militari care au urcat în 14 septembrie pe Muntele Mic, pentru a lua parte  atât la Praznicul Înălțării Sfintei Cruci cât și la serbarea Centenarului Bănățean prin comemorarea eroilor căzuți în luptă pentru făurirea idealului poporului român, Marea Unire. 

Așadar, cum discursul respectiv nu s-a vrut uitat, l-am găsit potrivit a vi-l așeza la inimi, astăzi, chiar de Ziua Armatei.

”Preasfințiile Voastre, Preaonorați și Preacucernici Părinți, onorate oficialități, dragi camarazi, iubiți credincioși și credincioase, 

Ne bucurăm să fim din nou împreună la zi de sărbătoare, mai precis în ziua de prăznuire a simbolului, a steagului creștinătății, adică a Sfintei Cruci. Dacă Sfânta Cruce semnifică izvorul vieții și învierii noastre, a creștinilor, fiind semnul binecuvântării și al biruinței, pentru creștinii bănățeni, adunați pe ”Muntele Sfânt” al Banatului, Muntele Mic, sărbătoarea Înălțării Sfintei Cruci are o dublă conotație. 

De ani de zile Biserica și Armata, verticala și orizontala crucii neamului nostru românesc și-au dat mâna pe acest munte pentru a-și pleca genunchii înaintea acestui monument. 

Prezența noastră aici, Biserica și Armata, cele două surori ale neamului românesc ilustrează faptul că noi nu uităm să ne cinstim eroii și să apărăm totodată, tezaurul nostru religios. 

Jertfa lor rămâne singura cale de păstrare și de sfințire a valorilor noastre, jertfa reprezintă simbolul dăruirii, a dragostei, iar eroii au demonstrat dragostea lor față de țară și Biserică. 

Acesta este motivul pentru care astăzi, Biserica și Armata își aduc aminte de înaintașii noștri și înalță o rugă depomenire pentru cei care sunt parte a PANTEONULUI ROMÂNIEI. 

Nu este un moment mai potrivit pentru a cinsti eroii decât cinstindu-i odată cu Cel care S-a jertfit pentru întreg neamul omenesc pe Crucea Golgotei, iar locul cel mai nimerit pentru rugăciune este culmea muntelui, acolo unde Îl simțim pe Dumnezeu mai aproape de noi. 

Mulțumim Lui Dumnezeu pentru binefacerile revărsate asupra noastră, rugându-L să primească rugăciunile noastre.”, a fost cuvântul rostit de colonel Laurențiu Smarandache.  

     Armata și Biserica, verticala și orizontala crucii neamului nostru românesc... ”orizontală” din a cărei jertfă de sânge Biserica a cules sfinte nume de eroi, așezați pentru veșnicie în piciorul Sfintei Mese din altarul Catedralei Naționale, locaș de cult dedicat memoriei celor care s-au jertfit pentru neam și credință.

La mulți ani Armatei Române”

Nimic fără Dumnezeu!

Imagini din amintirea acelei zile, spre bucurie celei de astăzi: