Pomenit este Preasfințitul Părinte Emilian, în aceste zile, în parohii din Arad, din Vâlcea, din țară și din afara granițelor ei... căci fireasca durere a despărțirii este mare, iar dragostea care îndeamnă la rugăciune, pe măsura inimilor care au primit tot ceea ce Arhiereul Emilian a sădit cu bucurie în viețile tuturor celor care l-au cunoscut și i-au simțit și văzut lucrarea, acolo unde rânduit i-a fost să slujească.

Dacă joi, 30 iulie, la Arad, șapte Ierarhi au săvârșit Slujba Parastasului la 40 de zile de la mutarea în Cerul lui Doamne, astăzi, 1 august, la praznicul Scoaterii Sfintei Cruci, s-a săvârșit slujba de pomenire acolo unde PS Emilian a ales să își odihnească veșnicia: Mănăstirea Neamț.

Potrivit Arhiepiscopiei Romanului și Bacăului, Slujba de pomenire a fost precedată de săvârșirea Sfintei Liturghii în biserica istorică a Mănăstirii Neamț, de către un bogat sobor de preoți și diaconi, din care a făcut parte și o delegație arădeană, sub protia Preasfințitului Părinte Teofil Trotușanul.

La finalul Sfintei Liturghii, Preasfințitul Părinte Teofil a așezat la sufletele celor prezenți (familie, prieteni și credincioși) și a tuturor celor care au cercetat chiar și de la distanță cuvântul de învățătură, gânduri de mângâiere pentru prezent și de nădejde pentru viitor.

Datori suntem să-l pomenim, dar mai ales să urmăm învățăturile sale

„Am venit să înălțăm rugăciune înaintea lui Dumnezeu, să vărsăm o lacrimă și să cerem ca Dumnezeu să-i lumineze călătoria și slujirea lui, dincolo, în Împărăția Sa. Un obicei vechi, în Antichitate, în Țara Sfântă, prevedea ca atunci când cineva drag pleacă din lumea aceasta, familia și cei care l-au cunoscut și l-au iubit, să meargă la mormânt, să zică rugăciuni și să așeze o piatră. În funcție de numărul pietrelor care se adunau acolo, deasupra mormântului, se putea ști cât de iubit și cât de important a fost omul respectiv, în spatele fiecărei pietre, desigur, aflându-se în primul rând rugăciune și lacrimi. Noi, cei de astăzi, când conducem și așezăm în cimitir, la locul de veci, trupul cuiva drag, punem deasupra pământ și flori, iar apoi, desigur, rugăciunile îndătinate. În fața lui Dumnezeu, însă, se cunoaște dacă un om a fost iubit sau nu, nu după pietrele care sunt deasupra mormântului sau după florile sau lumânările pe care le așezăm, ci mai ales după modul lui de viețuire, dacă a fost unul cu adevărat plăcut lui Dumnezeu.

Noi, la pomenirea Preasfințitului Emilian, credem că mormântul lui, chiar dacă este împodobit cu flori, nu e cel mai important lucru, ci dacă cuvintele și slujirea lui din timpul vieții vor fi păstrate și urmate de cei care l-au cunoscut, de ucenici și de cei care doresc să fie în comuniune cu dânsul de aici, în lumea de dincolo. De aceea, am venit să aducem rugăciune lui Dumnezeu și să arătăm că suntem în comuniune duhovnicească cu Preasfințitul, care a slujit cu multă râvnă cât timp a fost rânduit și îngăduit de Dumnezeu pe pământ, dar continuă să-L slujească și dincolo, în Împărăția Cerurilor. Datori suntem să-l pomenim, dar mai ales să urmăm învățăturile sale cele după Evanghelie, pe care, ca arhiereu al Bisericii noastre, le-a îndeplinit cu timp și fără timp. Rugăm pe Dumnezeu să binecuvinteze slujirea lui de dincolo și să-l așeze în ceata marilor ierarhi care săvârșesc liturghia cerească în împărăția Lui”, a spus Preasfințitul Părinte Teofil.

După Sfânta Liturghie Arhierească, rugăciunea a continuat la mormântul Preasfințitului Părinte Emilian, aflat în cimitirul Mănăstirii Neamț.

Rugăciuni, lumânări, lacrimi, flori, colivă, miros de tămâie... toate au legat astăzi, la Mănăstirea Neamț, pământul de Cer și vor continua să lege din toate acele locuri în care PS Emilian este și va fi pomenit.

Legat, da, va fi pământul de Cer și Cerul de pământ, atât timp cât fiecare în parte și toți împreună îi vom păstra vie amintirea și îi vom face pomenirea... atât timp cât vom ține vie „Unitatea dragostei între Cer și pământ”, căci „Datori suntem să-l pomenim, dar mai ales să urmăm învățăturile sale...”.

Dumnezeu să vă odihnească în pace, PS Părinte Emilian!

Doliu pe pământ, bucurie în Cer!

Hristos a Înviat!

FOTO: Arhiepiscopia Romanului și Bacăului / Benedict Sauciuc / credincioși