În data de 27 martie este cinstită Icoana făcătoare de minuni a Maicii Domnului „Dulcea sărutare” (Glykophilousa) de la Mănăstirea Filotheu, din Muntele Athos.

Această icoană a Maicii Domnului este una dintre icoanele salvate în timpul perioadei iconoclaste și ajunse în chip minunat în Muntele Athos. 

Icoana a aparținut unei femei evlavioase din Constantinopol, numită Victoria, care cinstea sfintele icoane, și în mod special pe cele ale Maicii Domnului. 

Din porunca împăratului Teofil Iconoclastul (829-842), susținut chiar și de soțul ei,  soldaţii cercetau casele oamenilor şi ardeau icoanele găsite. În încercarea de a salva icoana Maicii Domnului „Dulcea sărutare”, femeia a dus-o pe ascuns la malul mării și i-a dat drumul pe apă. Nu după mult timp, icoana a apărut pe țărmurile Muntelui Athos, în apropierea Mănăstirii Filoteu, unde a fost primită cu multă bucurie de stareț și de obștea mănăstirii.

 După ce au scos icoana din mare și au așezat-o pe țărm, din acel loc a izvorât imediat apă dulce, iar în fiecare an, în lunea din Săptămâna Luminată, Părinții de la Mănăstirea Filoteu merg în procesiune cu icoana Maicii Domnului „Dulcea sărutare” până la izvorul de pe țărmul mării, în locul minunatei sale aflări. Despre icoana Dulcea sărutare se spune că ar fi una dintre cele 70 făcute de Sfântul Apostol Luca, ea revărsând multe minuni asupra celor care îi cer ajutorul cu credință. 

Rugăciune la Icoana Maicii Domnului Dulcea Sărutare

O, Dulcea Sărutare a sufletelor noastre, cu roua rugăciunilor tale curăţeşte inimile noastre şi le fă izvorâtoare de gânduri dumnezeieşti. Cu razele minunilor tale împodobit-ai mănăstirea în care eşti cinstită, tuturor închinătorilor dăruindu-le din belşug untdelemnul darurilor tale. Auzi-ne şi pe noi, cei ce de la marginile lumii cu bătăile rugăciunii căutăm să aflăm deschiderea uşii milostivirii tale.

Ca şi cu o dulce sărutare cu darul tău veseleşti sufletele întristate şi ridici povara mâhnirilor noastre. Deci, şi acum, te rugăm să cauţi cu milostivire spre robii tăi şi să potoleşti valurile păcatelor. Povăţuieşte-ne pe noi pe cărarea ascultării de Fiul tău şi cu înfrânarea îngrădeşte mişcările sufletului şi trupului nostru.

Deschide-ne nouă uşa îndurărilor dumnezeieşti, căci din pricina păcatelor noastre am depărtat de la noi pe făcătorii de bine. Rugăciunea paraclisierului Ioanichie ai ascultat-o cu blândeţe şi întăritu-l-ai pe dânsul întru nădejde, ca una ce purtai neîncetat grijă de mănăstirea ta şi de mântuirea sufletului său. Deci, ca o milostivă Maică a creştinilor, ia în mâinile tale şi viaţa noastră şi ne povăţuieşte pe calea mântuirii.

Stinge focul ispitelor şi nimiceşte cursele celui rău, care caută să ne tragă pe noi în adâncul deznădăjduirii.

Ceea ce ai primit în braţele tale pe Cel Necuprins de gând, încinge şi sufletele noastre cu legătura iubirii de oameni şi ne arată vrednici lucrători de fapte bune.

Deschide hambarele darurilor tale şi ne hrăneşte pe noi din destul, ca să-ți aducem pâinea laudelor dumnezeieşti din cuptorul inimii.

Pe noi, cei împovăraţi cu multe răutăţi, ne cheamă la limanul pocăinţei şi cu ploaia rugăciunii tale stinge focul gheenei cel gătit pentru păcatele noastre. Fii nouă sprijinitoare în necazuri, căci la tine alergăm ca la un liman binecuvântat, cerând iertare greşelilor noastre şi mare milă.