La 21 martie, anual, este sărbătorită Ziua mondială a poeziei (World Poetry Day) ca urmare a aplicării unei decizii a UNESCO, emisă în timpul celei de-a 30-a sesiuni susţinute la Paris, în perioada octombrie-noiembrie 1999, potrivit www.un.org, citat de Agerpres. Ziua celebrează una dintre formele cele mai frumoase ale exprimării umane şi ale identităţii culturale şi lingvistice a popoarelor. Prezentă de-a lungul istoriei, în toate culturile şi pe fiecare continent, poezia vorbeşte despre umanitatea noastră comună, despre valorile noastre comune, transformând cel mai simplu poem într-un accelerator puternic pentru dialog şi pace.

Astăzi, de ziua ei, Ziua poeziei, îndrăznim a vă așeza la suflet una dintre poeziile noastre preferate:

CÂNTECUL POTIRULUI, de Nichifor Crainic

Când holda de seceri tăiată fu gata

Bunicul și tata

Lăsară o chită de spice 'n picioare

Legând-o cucernic cu fir de cicoare;

Iar spicele'n soare sclipeau mătăsos

Să-nchipuie barba lui Domnu Cristos.

Când pâinea-n cuptor semăna cu arama,

Bunica și mama

Scoțând-o sfielnic cu semnele Crucii,

Purtau parcă moaște cinstite și lucii

Iar pâinea, dând abur cu dulce miros,

Părea că e fața lui Domnu Cristos.

Si iată potirul la gură te duce,

Iisuse Cristoase, Tu jertfă pe Cruce,

Hrăneste-mă carne de sfânt Dumnezeu.

Ca bobul în spice si mustu'n ciorchine

Ești totul în toate și toate prin Tine,

Tu pâinea de-apururi a neamului meu.

Din curpenul viței ce'nfășură crama,

Bunica și mama

Au rupt un ciorchine, spunându-i povestea:

-Copile, grăiră, broboanele-acestea

Sunt lacrimi de mamă vărsate prinos

La caznele Domnului nostru Cristos!

Apoi, când culesul de struguri fu gata,

Bunicul și tata

În joc de călcâie jucând nestemate,

Ce lasă ca rana șiroaie'nspumate,

-Copile, grăiră, e must sângeros

Din inima Domnului nostru Cristos.

Și iată potirul la gură te duce,

Iisuse Cristoase, Tu jertfă pe Cruce,

Adapă-mă, sânge de sfânt Dumnezeu.

Ca bobul în spice și mustu'n ciorchine

Ești totul în toate și toate prin Tine,

Tu, vinul de-a pururi al neamului meu.

Podgorii bogate și lanuri mănoase,

Iisuse Cristoase,

E raiul în care ne-a vrut Dumnezeu.

Privește-Te'n vie și vezi-Te'n grâne

Si sângeră'n struguri și frânge-Te'n pâne.

Ca bobul în spice si mustu'n ciorchine

Ești totul în toate si toate prin Tine,

Tu, viața de-apururi a neamului meu.