Luni, 14 august, poetul Lucian Avramescu ar fi împlinit 75 de ani. La fel ca anul trecut, prietenii i s-au adunat acasă, la Muzeul Pietrei de la Sângeru, Prahova. Locul unde Lucian Avramescu își odihnește veșnicia. Acasă, la Poarta Cerului. 

N-au lipsit de acolo Ionuț Vulpescu, fost ministru al Culturii, Prof. Valentin Emil Mușat, scriitor, Emil Calotă, consilier județean, actorul Adrian Fetecău și, bineînțeles violonistul Alexandru Tomescu, care, așa cum de fiecare dată o face, a dat noi sensuri și stări timpului.

Pe lângă decernarea premiilor Concursului Național de Poezie „Lucian Avramescu”, a mai avut loc și lansarea cărții „Scrisoare către tine – o sută de scrisori pentru Lucian”, apărută la Editura AMPress, omagiu adus poetului Lucian Avramescu, de soția sa Giorgiana Radu-Avramescu, la un an și opt luni de la stingerea scriitorului din viață, și în ziua în care acesta ar fi împlinit 75 de ani.

„Cartea pe care o lansăm astăzi e a unor oameni legați de scrisori: unul în lumea aceasta, unul în lumea de dincolo. Două lumi pe care doar iubirea le poate solidariza. Cartea Giorgianei Avramescu ne propune să ascultăm tăcerile altfel. Când cineva tace, scrie. Când cineva scrie, suferă. Când cineva a suferit, ai întotdeauna cel puțin o carte bună pe masă. Prima lecție a acestei cronici afective care însumează 100 de scrisori e că fericirea se trăiește în senzații, durerea se trăiește și se domesticește prin cuvinte.”, a spus Ionuț Vulpescu, potrivit A.M. Press, în prezentarea cărții. 

Și tot el a adăugat spunând că „Cele 100 de scrisori sunt sărbătorile, momentele astrale, cruciadele inimii de femeie și ale durerii de mamă care se trăiesc fără Lucianul pământesc. Sunt scrisori-psalmi, care caută îndurarea lui Dumnezeu și mângâierea. Scrisori-palimpsest, care ivesc urmele unor traume și ale unor forme de curaj. Scrisori-document, care depun mărturia cărților despre singurătate care au ieșit din condeiul lui Lucian Avramescu. Scrisori-jurnal, în care se aude plânsul unei fiice și rugămintea unei mame către tatăl ei, să îi apară în vis. Scrisori-dezlegări, în care căsnicia și căsătoria sunt măsurate ca iubire și deziubire între oameni. Scrisori-testament, pentru că cel mai de preț lucru lăsat de Lucian Giorgianei, dincolo de fiica lor, sunt oamenii, care și-au alăturat inima și empatia acestui cămin”.