Duminică dimineața. Nu orice Duminică, ci chiar cea a Rusaliilor. În propria rânduială a zilelor de sărbători, ceasul a sunat înainte de ora 5.00, îndemnând la o bună privire spre bogăția zilei care tocmai își deschidea cu dărnicie brațele. Liniștea dimineții cu toate cele ale ei și pregătirea pentru a pleca spre Mănăstirea Hodoș-Bodrog, unde aveam să participăm la Sfânta Liturghie, a fost întreruptă de un mesaj primit pe grupul de la Teologie.

Era un mesaj de condoleanțe, iar după primele cuvinte... un nume: Părintele Nicandru Cuțaru. Părintele iconom stavrofor Nicandru Cuțaru, fost preot în Parohia Arad-Gai și duhovnic și profesor la Facultatea de Teologie Ortodoxă ,,Ilarion V. Felea” din Arad, trecuse la cele veșnice, la vârsta de 72 de ani.

Prima reacție/dorință a fost ca acel coleg să fi făcut o greșeală și să fi dat crezare vreunui zvon nefondat. Se întâmplă adesea, deci de ce nu și acum? Cea care nu avea cum să greșească era fosta noastră colegă de facultate și fiica Părintelui Cuțaru, Maria.

„Da, e adevărat. Tati a plecat azi-noapte de la noi, pe la 5.”

Cuvinte cărora le poți intui adevărata povară doar dacă ai trăit o astfel de dimineață. 

Instinctul a fost să publicăm știrea, însă amintirea chipului luminos al fostului nostru Profesor și Părinte a așternut liniștea peste lacrimi și a dictat un gând al așezării în Liturghia care urma, pentru ca mai apoi să încercăm să îl dăruim spre neuitare celorlalți așa cum noi, Promoția 2001 a Facultății de Teologie Ortodoxă „Ilarion V. Felea” Arad l-am cunoscut, văzut și simțit. 

Vorbim despre o Promoție care a strâns, ca într-o mână de lut ce urma a fi modelat, tineri timizi, din toate colțurile țării (Arad, Maramureș, Hunedoara, Prahova...) și chiar din Ungaria. 

Printre Dascălii cu care aveam să facem cunoștință în acel început era și Părintele Nicandru Cuțaru. Un nume pe care urma să îl auzim de multe ori, pentru că fiica Părintelui, Maria Cuțaru, ne era colegă, iar fiul, Caius Cuțaru, profesor de Istoria Religiilor. Deci cu atât mai mare, purtarea de grijă a Părintelui față de noi. Intuia, ca orice părinte, că mai ales nouă, celor de departe, nu ne era tocmai ușor într-un oraș străin. S-a îngrijit, din postura de Profesor de Formare duhovniceasă și Practică Liturgică, de duhovnic și părinte adoptiv să ne transforme Aradul în acasă. A reușit. Adesea cu sprijinul Doamnei preotese, un alt om bun ca pâinea caldă. Prin simpla prezență și discreție, impunea respect, iar prin fiecare gest părintesc de îndrumare sau mustrare dezvăluia o dragoste sinceră. Știa și ne simțea durerile, nevoile, dorurile. Era acolo, iar când știa că ni s-a făcut o nedreptate venea în întâmpinare cu un zâmbet și îmbărbătare care nici nu avea nevoie de prea multe cuvinte. 

Deloc surprinzător când l-am regăsit cu același duh bun, la înscăunarea Preasfințitului Părinte Emilian Crișanul la Arad, în anul 2017. Era acolo pe un scaun, însă nimic nu l-a împiedicat să se ridice și să îl dăruiască unui copil. Duh bun regăsit și la întâlnirea de 20 de ani  a promoției noastre, în anul 2021, dar și anul trecut, la Șiria, când a făcut parte din soborul slujitor la sfințirea Centrului Social ”Acoperământul Maicii Domnului”, alături de Mitropolitul Banatului și cei doi Ierarhi arădeni. 

Astăzi, cineva ne-a mărturisit un lucru extraordinar: „Vara trecută i-am zis că dacă pleacă, voi plânge în rând cu copiii lui. A râs, a râs bucuros...”

Am oprit puțin timpul în loc și nu a fost deloc greu a-i vedea acel „râs bucuros” și am adăuga și mândru. Deloc mândria la care v-ați putea gândi, pentru că nu era deloc omul care să iasă în față cu orice preț, ci mai degrabă omul care a îmbrăcat o demnă haină a smereniei. Vorbim de mândria omului, care după ce a îngrijit cu dragoste un pom, culege primul rod. „A fost prezent în viața mea de la 13 ani, de când ne-am mutat în Gai. Mi-a fost negreșit aproape la moartea tatălui meu, la nuntă, la botezul copilului, pentru ca mai apoi să îmi ușureze, mai mult decât a știut că a făcut-o, povara de a-mi fi înmormântat și soțul”, a mai adăugat Simona Boată, absolventă de Teologie și enoriașă a Părintelui Cuțaru. 

Poate că Părintele Nicandru are astăzi doi copii care îl plâng, însă în rând cu ei suntem și noi, absolvenții de Teologie Promoția 2001 (și cu siguranță nu doar noi) și nu putem decât să nădăjduim că citind din Înaltul Cerului mesajele de mai jos, să râdă bucuros. Și mândru. Ca omul care a îngrijit nu doar un pom, ci o livadă întreagă, întinsă în multe colțuri ale lumii, iar Dumnezeu l-a chemat în Sfânta zi de sărbătoare să culeagă roadele:

Foto: Întâlnirea de 20 de ani a Promoției 2001, la care a participat și Părintele profesor Nicandru Cuțaru

Părintele Doru Pop, Parohia Buna Vestire, Vișeu de Sus, Maramureș:

„În toamna anului 2021, la întâlnirea de 20 de ani, am avut și bucuria revederii unor foști profesori. Nu știam atunci că pe unii dintre ei, cu această ocazie, îi vom vedea pentru ultima dată. Dând timpul înapoi, ne bucurăm nespus că am participat la această întâlnire.

În anul următor, in 4 iunie 2022, am primit vestea tristă a mutării la cele veșnice a domnului profesor Mircea Buta. Exact după un an, la aceeași dată, o altă veste tristă ne-a umbrit bucuria marelui praznic al Pogorârii Duhului Sfânt. Nimic nu este întâmplător în viață… Și, iată că, în  ziua în care Biserica creștină își sărbătorește ”ziua de naștere”, se mută din Biserica luptătoare, de aici de pe pământ, la Biserica biruitoare din ceruri, pr. prof. Nicandru Cuțaru.

Având nădejdea învierii și a vieții celei veșnice, având în minte cuvintele Domnului nostru Iisus Hristos, spunem cu toții într-un glas: ”Fericită este calea în care mergi astăzi suflete, că s-a gătit ție loc de odihnă!”.

Amintiri frumoase ne revin în minte legate de profesorul nostru drag. Ne-a fost drag pentru că a fost un om sincer și corect, blând și bun, dârz și hotărât. Ne-a fost drag pentru că ne-a îndrumat duhovnicește - pentru viitoarea noastră misiune - cu mult tact șidăruire, cu multă răbdare și înțelepciune și, mai ales, cu multă dragoste și prețuire. Calitățile lui de dascăl și preot ne-au rămas întipărite adânc în suflet, iar amintirea lui dragă va rămâne mereu vie în inimile noastre. 

Suntem alături de familia lui, de fiul lui Caius, fostul nostru profesor, și de fiica lui Maria, fosta noastră colegă. Dumnezeu să vă întărească!

Ca un ultim omagiu, ca un prinos de recunoștință, va fi și o lacrimă a noastră, o rugăciune și o lumânare aprinsă, căci lumânarea simbolizeaza foarte bine viața și misiunea unui profesor și a unui preot: el arde și se consumă pe sine pentru a lumina pe alții.” 

Larisa Horgoș, fost cadru didactic la Școala nr. 10 din Gai, în prezent profesor de Limba Română în cadrul unui Centru de limbi străine din Grecia:

„Părintele Nicandru Cuțaru a fost preotul paroh pe care orice profesor de Religie ar dori să-l aibă responsabil de școala în care își desfășoară activitatea. Profesoară fiind timp de cinci ani (2003-2008) la Școala Generală "Frații Neuman" din cartierul Gai, pot spune despre colaborarea părintelui cu instituția noastră că ar putea fi calificată drept una exceptională. Răspundea întotdeauna cu caldură la solicitările din partea școlii. Astfel, elevii aveau șansa să înceapa parcursul lor școlar, în fiecare an, cu binecuvântarea lui Dumnezeu primită în slujba de Te Deum săvârșită de Părintele Cuțaru. De asemenea, ne primea cu dragoste la Sfânta Liturghie, la Taina Spovedaniei și a Sfintei Împărtășanii, ținând cont și de programul școlar. 

Un moment deosebit de care sunt sigură că a ramas în amintirea și inima câtorva generații de elevi, este prezența părintelui în fiecare an, în urma invitației mele, la o lecție de religie pentru a explica și exemplifica pregătirea Cinstitelor Daruri în rânduiala Proscomidiei. Lecția se desfășura în cadrul deosebit al cabinetului de religie, care dădea impresia unui paraclis, la a cărui sfințire părintele a și participat alături de IPS Timotei, în data de 9 Noiembrie 2005. Părintele avea un har deosebit în a evidenția atât dimensiunea practică, cât și simbolica a slujbelor bisericești.

Rămânând, de dragul părintelui, într-o viziune simbolică, l-aș asemăna cu untdelemnul, care înseamnă pace, liniște, alinare, vindecare. Iar în varianta grecească termenul este înrudit etimologic cu noțiunea de milă ('Ελεος), milositivire.

Dumnezeu să-l odihnească cu sfinții Săi, învrednicindu-l să vadă nu „ca prin oglinda, în ghicitura" (I Cor. 13, 12), ci în adevărul lucrurilor cel dincolo de simboluri...” 

Nadia Stănilă, profesor de Religie la Colegiul Național Bănățean, Timișoara: 

„Astăzi a plecat un părinte drag. Unul care a știut să ne transmită mereu energie pozitivă, ne-a învățat să iubim Biserica, mereu plin de entuziasm și mereu zâmbitor. Dumnezeu să îl odihnească în pace, iar Mariei și lui Caius, multă putere în a trece cu bine prin această încercare!”

Mariana Sultan (fostă Apostu), profesor de Religie în Uricani, județul Hunedoara:

„În Părintele Cuțaru am găsit mereu sprijin când ne era greu. Ne-a primit la masa sa, ne-a ascultat, ne-a călăuzit, ne-a purtat de grijă și mereu de cei dragi ai noștri lăsați acasă. Un om așa de bun și smerit cum rar întâlnești! Părinte profesor, vă mulțumim pentru toți anii de facultate în care dumneavoastră ați fost duhovnicul nostru, al studenților! Ne vom aminti cu plăcere cursurile făcute împreună! Îl rugăm pe Bunul Dumnezeu sa vă dăruiască iertare și veșnică odihnă!”

Părintele Ioan Morar, Preot Paroh în comuna Beliu, județul Arad:

„Părintele Cuțaru și-a lucrat mântuirea ca slujitor al Preaveșnicului Dumnezeu făcându-se pildă pentru studenții cărora le-a fost profesor, prin felul lui de a fi cu slujirea și cuvântul cu credință și cu dragoste. Am văzut în el un preot pe măsura și vrerea vredniciei preoțești. Povețele sale au marcat într-o mare măsură devenirea mea ulterioară ca slujitor al lui Hristos. Dumnezeu să-l ierte și să-l așeze cu sfinții!”

Horhat-Coraș Emanuel, primarul comunei Beliu, județul Arad:

„În această zi de aleasă sărbătoare pentru toți creștinii ortodocși, am primit o veste care ne-a întristat pe toți cei care l-am cunoscut pe părintele profesor Nicandru Cuțaru, cel care a pus o piatră de temelie la formarea profesională și spirituală a multor generații de teologi. Am avut privilegiul de a mă număra printre cei care i-au fost studenți și la acest ceas de despărțire doresc să-i aduc un ultim omagiu și să-i mulțumesc pentru faptul că a contribuit la dezvoltarea mea ca om. A fost un profesor apropiat de studenții săi, care a reușit să ne insufle dragostea față de biserică și față de oameni. În aceste clipe grele doresc să le adresez condoleanțe și celor doi copii ai părintelui, respectiv părintelui profesor Caius Cuțaru și Mariei (Cuțaru), care onorează amintirea tatălui lor prin toate activitățile pe care le desfășoară. Acum, la ceas de despărțire, părintelui profesor i se potrivesc cuvintele Sf. Ap. Pavel din epistola a doua către Timotei: ,,Lupta cea bună m-am luptat, călătoria am săvârșit, credința am păzit, de acum mi s-a pregătit cununa dreptății, pe care Domnul mi-o va da în ziua aceea...". Dumnezeu să-l odihnească în pace și cu sfinții să-l numere!”

Protos. Lect. Univ. Dr. Nicolae M. Tang, viețuitor al Mănăstirii Hodoș-Bodrog și profesor al Facultății de Teologie Ortodoxă Arad:

„La mutarea părintelui nostru duhovnicesc Nicandru: La primele ceasuri ale dimineții zilei de Rusalii, când Biserica se roagă „pentru poporul ce stă înainte și așteaptă harul Sfântului Duh”, preotul Nicandru Cuțaru s-a mutat la Cel care a mijlocit o viață întreagă pentru turma încredințată lui, la Cel pe care l-a slujit cu devotament și dăruire. Faptul că s-a mutat într-o astfel de zi este o încredințare pentru noi cei rămași că slujirea lui a fost bineplăcută lui Dumnezeu, că a fost un preot cu o desăvârșită vocație, că s-a străduit întru totul să fie bineplăcut lui Dumnezeu și pe toți să îi îndrepte la calea Adevărului.

Stau mărturie în acest sens anii formării sale ca teolog și slujitor al lui Dumnezeu, anii slujirii sale ca preot la altarul bisericilor din Nadăș, Măderat și Arad-Gai, dar și răstimpul slujirii sale ca duhovnic al Facultății de Teologie din Arad. În Facultatea de Teologie din Arad își dezvăluie și își împlinește vocația de preot și solida sa formație de teolog. Slujirea lui vine în continuarea slujirii părintelui Demian Tudor, un mărturisitor al lui Hristos, un continuator al tradiției vechii Academii Teologice din Arad. În același duh al paternității și al duhovniciei își continuă părintele Nicandru Cuțaru slujirea și duhovnicia sa între studenții teologi arădeni, viitorii slujitori ai altarelor sau catedrelor.

Pe lângă orele de Formare duhovnicească și îndrumarea duhovnicească a studenților, părintele a predat și Practica liturgică educând teologii arădeni nu numai la nivelul teoretic al cunoștințelor, ci mai ales din practica și experiența personală, ceea ce îl făcea extrem de respectat în ochii studenților.

Cred că fiecare student care a participat la cursurile sale sau l-a avut ca duhovnic în anii studenției a nutrit și nutrește un sentiment de profund respect și de admirație. Pentru mulți dintre noi părintele Nicandru a devenit un model de urmat, un model inspirativ în slujirea de preot și părinte duhovnicesc.

Personal îl urmăream cu mare atenție și admirație la cursurile de Formare duhovnicească și de Practică liturgică, mi-a transmis o acrivie a slujirii liturgice și o evlavie față de „cele sfinte” desprinsă parcă din sinaxare.

Dar cum putea oare să facă și să transmită toate acestea? Părintele Nicandru avea o sfințenie a vieții dobândită prin asceză personală, prin dragostea față de Hristos și față de semeni, printr-o conștiință riguroasă față de ceea ce Dumnezeu l-a chemat să facă! Răsplătirea cerească va încununa întreaga lui osteneală pământească! Veșnică să-i fie pomenirea!”

 Rămas-bun, Părinte profesor Nicandru Cuțaru! Hristos a Înviat! Să râdeți bucuros... și mândru!

... La fel ca la întâlnirea de 20 de ani, când v-am mulțumit pentru tot ce m-ați învățat și v-am mărturisit că, chiar și după două decenii, ceea ce mi-ați sădit în suflet mă ajută adesea în multe dintre articolele publicate pe Glasul Cetății.