Veteranul de război maior în retragere Gheorghe Moraru a împlinit 100 de ani. Cu acest frumos și binecuvântat prilej, veteranul a fost vizitat de către reprezentanți ai Direcției calitatea vieții personalului, împreună cu reprezentanți ai autorităților publice locale, membrii familiei și localnici din comuna Dridu, județul Ialomița.

Distinsul veteran s-a născut în localitatea Dridu, pe data de 8 mai 1923, într-o familie cu 6 copii. A absolvit cursurile școlii primare și și-a ajutat părinții la activitățile casnice și agricole până la vârsta de 20 de ani, când a fost încorporat în armată.

„Am fost 6 băieți din comună trimiși pe front, din păcate ne-am mai întors doar 3. Eu mă căsătorisem de 2 săptămâni. Am participat pe front în perioada 1944-1945, ca pușcaș cu Regimentul 2 Vânători de Gardă, în Ungaria și Cehoslovacia. Am trăit momente foarte grele. Eram lihniți de foame. În Cehoslovacia ne trimiteau pâine din țară, dar era tare ca piatra. Am descoperit o fabrică de zahăr care era arsă. Am săpat cu lopata și am găsit zahăr nears. Am mâncat și ne-am îmbolnăvit. 

Am luptat contra nemților. Eram adăpostiți în tranșee. Am văzut cu ochii mei cum mulți dintre camarazii mei cădeau secerați de gloanțe. Am văzut cu groază cum sute de morți erau adunați într-un șanț, li se făcea slujba de către un preot din regiment și pomeniți după numele de pe uniformă. Eu, cu voia lui Dumnezeu, am scăpat teafăr și nevătămat. Din Cehoslovacia am venit pe jos 

Cu nevasta m-am luat de tânăr, ea avea 14 ani și eu 20. Nu puteau să mă cunune cu ea așa tânără și am zis că îi «dau» eu un an. Am muncit amândoi toată viața și nu ne-am «supărat». Copiii noștri nu ne-au auzit cu certuri. După război, am efectuat, în continuare, stagiul militar ca pompier și mi-am adus soția la București. Anica mea a muncit la o familie care ne-a îndrăgit mult și voia să ne cumpere casă și să primim buletin de București. Tatăl meu se aștepta, însă, ca eu să am grijă de casa de la Dridu și să îmi fac stare în localitatea unde am crescut. Așa că am rămas fără buletin de București, dar nu îmi pare rău. Oamenii mor când nu sunt iubiți și nu au familiile aproape”, a  povestit veteranul, distinșilor oaspeți. 

După război, a fost repartizat la Compania a 3-a Pompieri „Radu Vodă” din București, ca servant, până în anul 1946. A lucrat, apoi, la Căile Ferate timp de 10 ani și ca pompier la DGRS (actualmente ANRS Administrația Națională a Rezervelor de Stat). Ulterior, a fost la Institutul Politehnic București, de unde a ieșit la pensie. A slujit și în cadrul bisericii, în calitate de consilier parohial, timp de 25 de ani.

Pentru faptele de vitejie de pe câmpul de luptă domnul mr. (rtr.) Gheorghe MORARU a fost decorat cu Medalia „Crucea comemorativă a celui de-Al Doilea Război Mondial, 1941-1945”, iar în urma ordinelor de avansare în grad emise, după anul 1990, de Ministerul Apărării Naționale a ajuns la gradul de maior.                        

În anul 2008, a primit titlul de „Cetățean de Onoare” al localității Dridu.  

 „Acum se bucură de o sănătate bună, fiindu-i alături fiica, trei nepoți și cinci strănepoți. Fata lui, Victoria are grijă de dânsul, venind aproape zilnic de la București să îi aducă de mâncare și să stea de vorbă. Vecinii familiei Moraru au numai cuvinte frumoase la adresa acesteia, fiind văzuți ca oameni pașnici și muncitori. Credința în Dumnezeu și cartea de rugăciuni l-au ajutat pe distinsul veteran să treacă cu bine peste toate încercările vieții. La sfârșitul vizitei noastre, distinsul veteran a ținut să facă următoarea remarcă: „E bine de vizitat omul cât trăiește că apoi degeaba vizităm morminte”. Totodată, ne-a transmis cele mai bune gânduri de sănătate și succes în toate acțiunile noastre. La ceas aniversar, îi transmitem încă o dată sănătate și numai bucurii alături de cei dragi și îl asigurăm de întreaga noastră recunoștință și respect pentru tot ceea ce a făcut pentru patrie.”, a transmis f.p. Mirela Florian.

Foto: Plt. adj. Răzvan NAE