Dacă ar fi să caracterizăm într-un singur cuvânt această Duminică, cel mai probabil am spune despre ea că a fost o Duminică bogată. Asta pentru că pe cât de bogate au fost citirile scripturistice care au însuflețit Apostolul și Evanghelia, pe atât de bogate au fost și emoțiile/trăirile cu care slujirea Arhierească de astăzi, de la Catedrala Veche, au împodobit Sfânta Liturghie. 

Astăzi, 12 februarie, suntem în cel de-al doilea popas duhovnicesc din Perioada Triodului, perioadă care ne îndeamnă la pocăință și ne pregătește, timp de 10 săptămâni, pentru Praznicul Învierii Domnului. Apostolul  (I Corinteni 6, 12-20) și Evanghelia (Luca 15:11-32) vin, așa cum întotdeauna o fac, cu mesaje care să ne țină de mână în toată această pregătire pe calea Luminii Învierii. Apostolul vine și ne spune, ca într-o altfel de rugăciune a inimii, că ”Toate îmi sunt îngăduite, dar nu toate îmi sunt de folos”, iar Evanghelia ne vorbește despre întoarcere: Întoarcerea Fiului risipitor. O pildă care ne arată că „Dumnezeu ține la dreptate, dar în același timp este iertător și iubitor de oameni și tocmai de aceea, ori de câte ori rătăcim prin întunericul acestei lumi, să alergăm la Dumnezeu, să nu cădem în deznădejde”, după cum Preasfințitul Părinte Emilian Crișanul ne-a îndemnat în Liturghiile săvârșite în această Duminică, în ultimii trei ani.

Spuneam, deloc întâmplător, la începutul articolului, că bogate au fost și emoțiile/trăirile cu care slujirea Arhierească de la Catedrala Veche au împodobit Sfânta Liturghie.

Patru Ierarhi au săvârșit Sfânta Liturghie Arhierească la Catedrala istorică a Cetății Aradului: Ierarhii arădeni, Înaltpreasfințitul Părinte Timotei și Preasfințitul Părinte Emilian Crișanul, dimpreună cu Preasfințitul Părinte  Sofronie, Episcopul Oradiei, și Preasfințitul Părinte Siluan, Episcopul Ortodox Român al Ungariei, amândoi fii ai cetății. 

Ca într-o balanță în echilibru a fost Liturghia de astăzi, pe ale cărei talere s-au așezat doliul și bucuria. 

Doliul, pentru că astăzi s-a săvârșit Slujba Parastasului de 40 de zile pentru mama Preasfințitului Părinte Sofronie, doamna Maria Drincec, trecută la cele veșnice chiar în ultima zi a anului 2022 și înmormântată la începutul lunii ianuarie a acestui an la cimitirul Eternitatea din Arad. 

Bucuria, pentru că astăzi Preasfințitul Părinte Emilian Crișanul se află la ceas aniversar, împlinind 51 de ani. 

Părintește, atât doliul cât și bucuria celor doi Ierarhi mai tineri, ocrotite și binecuvântate de către Înaltpreasfințitul Părinte Timotei, Arhiepiscopul Aradului. 

Bogată, da, această zi de 12 februarie. Pentru că dincolo de mesajele textelor scripturistice ale acestei zile și împreuna-rugăciune, Sfânta Liturghie Arhierească săvârșită de patru Ierarhi, împreună cu un impresionant sobor de preoți și diaconi (din Eparhia Aradului și a Oradei), în Catedrala istorică a Aradului, ne-a reamintit tuturor ca indiferent de starea noastră personală, să ne aplecăm întotdeauna cu dragoste spre celălalt: chiar în doliu fiind, să ne bucurăm de bucuria altora, iar în bucurie aflându-ne, să putem plânge cu cel întristat. 

Deși obișnuința articolelor noastre includeau și Cuvântul Ierarhului, astăzi vom face o excepție, relatând o povestioară citită nu de mult.

„Într-o zi, un om simplu, cunoscut pentru viaţa sa curată, a fost întrebat de un vecin:

- Cum faci tu de eşti totdeauna atât de mulţumit? Niciodată nu te-am văzut supărat. 

- Foarte simplu - a răspuns celălalt.

În fiecare dimineaţă, când mă trezesc, privesc întâi cerul. Aşa mi-aduc aminte de Dumnezeu, de milă şi de bunătate. 

Apoi privesc pământul. Astfel îmi amintesc de moarte şi de Judecata de Apoi.

În cele din urmă, privesc în jurul meu lumea întreagă ce se trezeşte în fiecare dimineaţă la viaţă și mă bucur de ea. Mi-aduc aminte de semenii mei, de cei care suferă de boli sau neputinţe, de cei ce au o viaţă mai grea decât a mea şi pe care i-aş putea ajuta, în felul acesta mă bucur pentru ceea ce sunt şi pentru ceea ce pot face. Bunătatea izvorâtă din dragoste aduce totdeauna linişte şi mulţumire, atât în sufletul celui care primeşte cu recunoştinţă, cât şi în sufletul celui care dăruieşte cu drag.”

Ori această Duminica a Întoarcerii Fiului risipitor, împreuna-rugăciune deopotrivă în doliu și bucurie a părut că tocmai asta ne-a îndemnat... să privim spre creația lui Dumnezeu și să fim mulțumitori pentru toate cele ale vieții, pentru că doar așa putem alunga de la noi risipirea și să ne bucurăm unii de ceilalți.

Dumnezeu să o odihnească în pace pe mama Preasfințitului Părinte Sofronie!

Întru mulți, bucuroși, sănătoși și mântuitori ani, Preasfințite Părinte Emilian!