Bunicii de la Centrul de Îngrijiri Paliative „Laser System” din Vladimirescu au fost vizitați și binecuvântați de Preasfințitul Părinte Emilian Crișanul la început de an. Un an care, în Patriarhia Română, le este închinat chiar lor... bunicilor/seniorilor/vârstnicilor noștri. Nu că în restul timpului atenția, grija și dragul nostru n-ar trebui să le mângâie zilele, însă tocmai pentru ca nu cumva să uităm sau să ne ascundem comod după tot felul de scuze zidite între generații, Biserica vine și ne spune discret că Anul 2023 este „Anul omagial al pastorației persoanelor vârstnice”.

Astăzi, la început de an, în Duminica a 29-a după Rusalii și Ziua Culturii Naționale, Preasfinția Sa a săvârșit Sfânta Liturghie Arhierească la Paraclisul Arhiepiscopal „Sf. Apostol Andrei” din incinta Clinicii Laser System. 

În contextul Anului omagial al persoanelor vârstnice și potrivit firii Preasfinției Sale de a se apleca întotdeauna cu dragoste asupra Bunicilor și a le aduce zâmbet pe chipuri și alinare în suflet, după Sfânta Liturghie a mers la Bunicii internați la Vladimirescu să se roage cu și pentru ei, să îi binecuvânteze, să le aducă bun cuvânt de alinare, să îi așeze în timpul acestui an prin dăruirea de calendare care să le aducă vestea că acest an le este dedicat și să așeze neprețuite zâmbete pe chipurile mamelor care aveau să primească trandafiri albi. 

„Pe lângă rugăciunea pe care am săvârșit-o pentru sănătatea dumneavoastră și a personalului care vă îngrijește, nădăjduim ca prezența noastră să vă aducă  un zâmbet pe chip și o încurajare. Să dea Dumnezeu ca și familiile dumneavoastră să fie sănătoase, să vă cerceteze, să nu vă uite, iar noua familie de aici, personalul, să fie cu dragoste, înțelegere și întrajutorare. Am vrut să venim să vă vizităm pentru că suntem la începutul unui nou an, iar Biserica ne îndeamnă să ne aplecăm cu și mai multă atenție asupra persoanelor în vârstă și bolnave. Nu că n-am face-o și în restul timpului, însă dragostea noastră trebuie să fie cuprinzătoare și constantă, prin gesturi care să aducă bucurie celor de lângă noi.”, a spus Preasfințitul Părinte Emilian.

Pentru noi, toți ceilalți, Ierarhul a avut un mesaj la finalul Sfintei Liturghii: „Cercetați-i cu dragoste pe cei aflați în orice formă de neputință, ajutați-i cu o vorbă bună, cu un gest care să îi bucure și nu-i lăsați pradă însingurării!”. 

Chipuri îngândurate, chipuri senine, chipuri demne, chipuri de părinți. 

Și doar la o primă privire le puteai intui sau, de ce nu, poate chiar construi o poveste. Era, de exemplu, o doamnă, într-un scaun cu rotile, care la primirea trandafirului perfect asortat părului atent aranjat, a afișat un zâmbet atât de frumos și l-a mirosit cu atât de multă grație încât „am văzut-o” abia coborâtă de pe scena unei filarmonici. O altă doamnă, cu cordeluță și zâmbet înțelept, părea abia plecată de lângă pătuțul vreunui strănepot... pe când ei, domnii, parcă ușor mai împovărați de lunga distanță dintre ei și, poate, un teren de fotbal pe care să bată mingea cu un eventual nepot. 

Unele chipuri le-am recunoscut de la alte vizite, altele ne-au fost noi, iar unora le-am observat absența... 

Erau ai noștri toți, iar preț de câteva clipe au zâmbit bucuroși de oaspeți, și-au unit mâinile în împreună-rugăciune cu Ierarhul și și-au deschis brațele unei zile pe care cu siguranță și-o vor aminti cu drag.