Domnul maior în retragere Moisă Irod, singurul veteran de război în viață, din județul Sibiu, care a făcut parte din Batalionul de Gardă Regală, a împlinit 100 de ani. 

Și privind numai spre chipurile celor care au fost parte a frumoasei sărbători de la Sibiu, prilejuită de aniversarea veteranului, nu putem decât să vorbim la propriu despre onoare și respect, așa cum comunitatea sibiană ne-a obișnuit deja. Sunt acolo câțiva oameni care sfințesc locul prin dragul așezat în fiecare detaliu și cuvânt prin care își și ne cinstesc veteranii. 

Vorbim despre istoricul Dan Ramf, autorul celor trei volume „Bunicii noștri, Eroii noștri”, și domnul colonel Marius Popenta, cel care „a adus istoria în mijlocul Ardealului și pe Eroii de ieri în fața copiilor de azi”, cărora s-au alăturat reprezentanți ai Batalionului 30 Gardă Mihai Viteazul, Academiei Forțelor Terestre Nicolae Bălcescu Sibiu, Centrului Militar Zonal, Cercului Militar Sibiu, Școlii Militare de Maiștri Militari și Subofițeri pentru Comunicații, Comandamentului NATO de la Sibiu, Direcției calitatea personalului, dar și preoți, elevi și localnici care au vrut să își arate respectul față de sacrificiul veteranului de război ajuns la centenar. 

Pentru faptele de vitejie de pe câmpul de luptă distinsul veteran a fost decorat cu Medalia „Crucea comemorativă a celui de-Al Doilea Război Mondial, 1941-1945”, iar în urma ordinelor generale de avansare, emise de Ministerul Apărării Naționale, a fost înaintat la gradul de maior în retragere.

Cu ocazia împlinirii frumoasei vârste de 100 de ani, veteranului Moisă Irod i-a fost înmânată Emblema de Onoare a Armatei României. 

”-Măi băiete vrei să faci armată faină?”, m-a întrebat domnul colonel de la Făgăraș.

”-Cum să nu!”, i-am zis eu.

”-Te duci la Batalionul de Gardă de la Sinaia!”.

... Și uite așa am ajuns în gardă la Palatul Peleș, la postul numărul 3, povestea veteranul Irod Moisă, conform istoricului Dan Ramf. 

”-Și am ajuns la Sinaia, acolo venea Regele Mihai cu Regina Mamă Elena. De multe ori l-am văzut.

Odată Regele a încercat o pușcă automată și l-a pălit în piept, a aruncat-o cât colo. Altă dată și-a pierdut  cățelul, pe Azzo, toți l-am căutat în pădure până l-am găsit!

De Paști în 1944 eram la masă cu soldații, dar ne-am trezit că trec pe deasupra noastră avioane americane care bombardau la Ploiești și Brașov!

 Ne-am împrăștiat care cum am putut.

La 23 august 1944, l-am însoțit pe Rege la Dobrița, acolo am stat vreo 3 săptămâni de frica rușilor.

Când am venit la București, un soldat rus i-a dat cu pistolul în cap la un ofițer român.

Mă gândeam eu :

-Uite domnule ce fac rușii la noi în țară!”, povestea veteranul, conform aceluiaș istoric.

Mulți ani cu sănătate, domnule Moisă Irod!

Foto: Dan Ramf