Când este vorba despre aniversările Veteranilor de război, veștile venite de la Sibiu poartă întotdeauna un duh aparte. Asta pentru că acolo veteranii nu sunt doar sărbătoriți, ci „dragul” răzbate din fiecare detaliu al acestor întâlniri cu istoria. Vorbim despre organizare, despre imaginile mai mult decât grăitoare, despre calitatea umană a celor care merg să arate veteranilor din partea noastră a tuturor recunoștința pentru sacrificiul lor și inclusiv a relatărilor care ajung la sufletele cititorilor fără prea mult efort. Tocmai de aici și titlul „Veteranul de război Nicolae Dobrin, sărbătorit cu mult drag la centenar”.

Relatează, așadar, domnul Marius Popența de la această sărbătoare a comunității: 

Colaborarea fructuoasă și eficientă cu structurile asociative ale veteranilor sibieni (ANVR Sibiu și AMVVD Sibiu) ne-a adus din nou în fața unui monument viu al istoriei noastre naționale, un veteran al celui de-al Doilea Război Mondial, maiorul (în retragere) Nicola Dobrin, din Arpașu de Jos, la împlinirea unui secol de viață. 

Alături de distinsul veteran, de familie, de studenții militari și de veteranii sibieni, au ținut să fie prezenți la momentul aniversar Prefectul județului Sibiu, domnul Mircea Crețu, reprezentanți ai instituțiilor militare de învățământ și din mediul operativ din Sibiu, precum și membri ai comunității locale.

Tata Lae, cum îl alintă apropiații, ne-a primit cu inima deschisă, bucuros de oaspeți și fericit să își vadă din nou curtea și sufletul pline de oameni dragi. Ne povestește despre vremurile grele prin care a trecut, de tristețea resemnată a plecării la război și de bucuria întoarcerii la casa lui, în satul așezat între meandrele domoale ale Oltului și semeața zdrențuire stâncoasă a Făgărașilor.

Cu sufletul îndoit de suferință își amintește de camarazii din satul său și din împrejurimi, căzuți în „lupte viforoase”, din Rusia și până în Tatra. Și tot cu sufletul înnegurat își aduce aminte și de „recompensa” primită acasă, după război, când mai noii potentați ai vremii i-au luat casa lui frumoasă și tot ce agonisise, de-a trebuit să-și refacă viața într-o veche căsuță din lemn, părăsită la marginea satului.

I-au dat lacrimi în colțul ochilor când a vorbit cu tinerii studenți și elevi militari... le-a urat să îi ajungă anii și le-a cerut, imperativ, să facă ce-or face numai să sădească în pământ și în sufletele oamenilor semințe de pace!

La mulți ani, tata Lae!!! Să ne vedem sănătoși, cât mai mult timp de acum înainte. Și îți promitem că ne ținem de ce ne-ai zis... venim data viitoare, în palme cu semințe de pace, din recolta nouă, sădită cu mâinile noastre! În pământ și în suflete!

Foto: Marius Popenţa