Poetul cernăuțean Vasile Tărâțeanu, membru al Academiei Române, a trecut la cele veșnice la 76 de ani.

„În întreaga sa activitate în cadrul Academiei Române, Vasile Tărâțeanu a reprezentat cu demnitate și abnegție ideea românească și flacăra culturii noastre în ținuturile pe care le-a iubit și slujit uneori cu riscuri foarte mari. Ne înclinăm în fața memoriei sale!”, au transmis reprezentanții Academiei Române. 

S-a născut la 27 septembrie 1945 în satul Sinăuții de Jos, raionul Adâncata, regiunea Cernăuți.  În anul 1972 a absolvit cursurile Facultății de Litere de la Universitatea din Cernăuți.

În 1989, alături de alți scriitori români din Cernăuți, a fondat Societatea pentru Cultură Română „Mihai Eminescu“. A fost coordonator al Fundației Culturale „Casa Limbii Române” din Cernăuți, redactor-șef al ziarelor „Plai românesc”, „Arcașul”, „Neamul românesc”. A realizat o serie de proiecte menite să păstreze și să dezvolte identitatea culturală și lingvistică a românilor din nordul Bucovinei.

A debutat editorial în 1981 cu „Harpele ploii”. Autor a zeci de volume de poezie, publicistică, monografii culturale și albume. Membru al Uniunii Naționale a Scriitorilor din Ucraina, al Uniunii Scriitorilor din Republica Moldova și al Uniunii Scriitorilor din România. A organizat trei congrese ale intelectualității românești din regiunea Cernăuţi şi alte manifestări culturale cu semnificații patriotice. A luptat pentru identitatea lingvistică și culturală a românilor din Ucraina. 

„A avut un suflet uriaș, o inimă blândă și calități de luptăror pentru adevărul istoric”, a scris echipa Centrului Media BucPress „profund  îndurerată de trecerea la cele veşnice a poetului Vasile Tărâțeanu”.

Poetul Gheorghe Tomozei l-a descris pe Vasile Tărâțeanu ca fiind „un poet român visând România, bolnav de România, un poet exprimat în tot mai puternice poeme înţelepţite de lacrimă…”.

Marele scriitor basarabean Grigore Vieru scria: „Vasile Tărâțeanu este bradul de munte, iar rășina tulpinei sale nu este altceva decât viața rănită, dar nicicând îngenunchiată pe care o trăiește în mijlocul unor necontenite furtuni istorice”.

Dumneeu să îl odihnească în pace!