Atunci când copiii din Parohia Groșeni au participat atât la Concursul organizat de Arhipiescopie în iarnă - „Colindăm, Doamne, colind!”, cât și la cel din această primăvară - ”Urcuș spre Înviere”, au primit din partea Părintelui Paroh promisiunea unei tabere „cu tinerii din sat  în alt sat”. 

Așadar, după faptă (rezultatele bune obținute la cele două concursuri) și răsplată: în perioada 6 - 8 iunie, 20 de tineri, cu vârste cuprinse între 8 și 17 ani, au petrecut zile de neuitat în Țara Hațegului. 

Au vizitat, s-au plimbat, au învățat și lecții de viață au căpătat sau, după caz, au dat. 

În prima zi, copiii, împreună cu Părintele Sas Radu, au dat mâna cu istoria. Și unde ar fi putut-o face mai bine dacă nu la Țebea? Mormântul lui Avram Iancu, gorunul lui Horea, gorunii plantați în memoria Eroilor neamului românesc de Regele Ferdinand și de Regina Maria, mormintele Eroilor Primului Război Mondial... o adevărată „cunoaștere a părinților”, după vorbele istoricului Nicolae Iorga. Cu bateriile încărcate, copiii au poposit la Mănăstirea Crișan, unde s-au rugat și au participat la cateheza despre Biserică, bucurându-se totodată de bogăția peisajului care îmbrățișează această mănăstire. N-ar fi putut să lipsească din program vizitarea tuturor încăperilor Castelului Corvinilor din Hunedoara sau Rezervația de zimbri din Hațeg.

În inocența aceea pe care o găsim, încă o găsim, la copiii de la sate, un copil a tras propria concluzie în privința zimbrilor: „Apăi, părinte, bivolii de la noi din sat cred că sunt mai frumoși. Și știți de ce? Pentru că sunt mai cuminți. Ei trec în fiecare zi prin satul nostru, nu stau închiși în țarc ca zimbri”.

Cu astfel de vorbă de duh și cu lecția că adevărata libertate o ai atunci când ești cuminte și cu minte, masa și cazarea la poalele Muntelui Retezat au pus pecetea primei zile de tabără. 

A doua zi a început, firesc, cu „binețele” dat lui Dumnezeu prin împreuna-rugăciune, mic dejun și inimile deschise spre noi aventuri. Și... noi lecții de viață.

Aventurierii noștri arădeni au luat la pas Retezatul pentru a-i descoperi adevărata măreție. Iar acolo, în unica măreție a Retezatului, apariția și-au făcut mai mulți parașutiști. Au stat, s-au minunat de zborul lor, au cugetat, pentru ca mai apoi unul dintre copii întreabă cu toată seriozitatea dacă nu s-ar putea da și ei cu parașuta. Pus în încurcătură de o astfel de curajoasă cerere, Părintele a pus cea mai grea întrebare: ”De ce?”. Răspunsul, fără a-l comenta în vreun fel, dar bucuroși înțelegându-l, avea să fie acesta: „Așa am fi și mai aproape de Dumnezeu”.

Un moment aparte, cu o altă lecție de ținut minte, s-a petrecut lângă un izvor de apă. Obosiți, s-au așezat lângă el. „Doamne, cum a fost momentul ăsta!”, a mărturisit părintele. Unul dintre copii s-a îndepărtat de grup și a revenit cu câteva pitoance (ciuperci de pădure). Îngrijorat, părintele i-a spus să le arunce, nu cumva să fie otrăvitoare. 

„Doamne, părinte, nimeni nu deosebește mai bine ca mine o ciupercă bună de una rea. Eu, aproape zilnic, merg cu părinții mei în pădurea din Groșeni și adunăm pitoance pentru a le vinde”, a spus copilul. 

Deși am putea crede că această a doua zi adunase destul în timpul ei, seara a venit cu o partidă de fotbal, volei, tenis și provocarea la o discuție cât se poate de sinceră despre Rolul copiilor în Biserică. Întrebări, răspunsuri, zâmbete, seriozitate și o tresărire din amintire a unui tânăr din grup: „Părinte, chiar astăzi sunt doi ani de când sunteți popa nost' în Groșeni. Iar în aștia doi ani am fost în multe locuri cu dumneavoastră, de ce faceți atâtea pentru noi?”. Răspunsul nu l-am aflat, dar cu siguranță are legătură cu unul dintre Rolurile preoților în Biserică. 

A treia zi a taberei, ultima din cele trei, a stat sub semnul unei cateheze cât o temă de vacanță și de viață: „Trăiește frumos, trăiește la timp, nu uita de Hristos și nu uita de părinți!”. Și vorbind acolo despre Rolul copiilor și al părinților în societate și în Biserică, unul dintre copii, îngândurat și serios, a spus: „Părinte, de acum promit că vin mai des la biserică și promit că îi spun și mamei să vină!”.

Cu astfel de gânduri și hotărâți a culege cât mai multe amintiri din această ultimă zi a taberei, au luat cu asalt Parcul Dinozaur World Transylvania, unde s-au cătărat în copaci, s-au jucat, s-au plimbat cu poneii, s-au relaxat în hamacele de lângă râul din parc și parcă li s-a ițit ideea că ar putea liniștiți să facă o tiroliană la ei în sat, pe Valea din Groșeni, de la poalele Munților Codru Moma. 

Ajunși la Orăștie, în Arsenal Parc, au văzut și vizitat tancuri, tunuri, lansatoare de rachete, și s-au cățărat în copaci cu încă gândul la zborul parașutiștilor pentru „a fi mai aproape de Dumnezeu”.

Au fost trei zile. Trei zile din al căror timp, tinerii din Groșeni și-au consolidat propriile aripi. Desigur, prin purtarea de grijă a unor oameni de bine, prieteni ai Bisericii, care s-au îngrijit ca cea mai mare parte a costurilor acestei tabere să fie acoperite, cărora au răspuns cu bucurie și cei de la Pito Trans, asigurând transportul în mod gratuit.

Mai jos, câteva imagini din bucuria copiilor.