În săptămâna a cincea din Postul spre Înviere aflându-ne, Biserica a rânduit ca în biserici și mănăstiri să se săvârșească, miercuri, Canonul Sfântului Andrei Criteanul, iar vineri, Denia Acatistului Bunei Vestiri. 

Și dacă miercuri am participat la Denia Canonului cel Mare la Catedrala Veche din Arad, astăzi pașii ne-au purtat, pe noi și pe alți arădeni, spre Mănăstirea Gai, acolo unde Preasfințitul Părinte Emilian Crișanul, împreună cu un sobor de preoți și diaconi, a săvârșit Denia Acatistului Bunei Vestiri. 

S-ar putea desigur, ca acest articol cules din biserica Mănăstirii Gai să fie doar relatarea celor acolo văzute, auzite sau simțite. Însă cercetând la istoria acestei Denii, întreaga relatare se împodobește de la sine cu tainicul testament al minunii săvârșite de Maica Domnului în Cetatea Constantinopolului, undeva în cuprinderea secolului al VII-lea. 

Au înconjurat cetatea, mergând pe zidurile ei şi zicând: „Scoală-Te Doamne, ajută-ne nouă şi să se risipească vrăjmaşii Tăi...”

Și dacă ar fi să rezumăm testamentul minunii săvârșite de Maica Domnului cu secole în urmă, l-am putea lesne cuprinde în aceste cuvinte: primejdie, sfat, împreună-rugăciune, post, stăruință în rugăciune, aflarea bunului răspuns și recunoștința strașnic așezată în cântări de laudă și mulțumire. 

Un testament-rețetă din vremuri de demult pentru timpurile de primejdie ale cetății văzute sau celei nevăzute, a inimii. 

Pe scurt. 

Primejdia, sfatul și împreuna-rugăciune: Aflați în pericolul de a-și fi văzut dărâmate zidurile Cetății Constantonopolului și a fi luați în robie, prin atacurile perșilor și avarilor,  Patriarhul Serghie, sfătuindu-se cu bătrânii cetății, a adunat comunitatea și au căzut cu toţii la rugăciune la icoana cea nefăcută de mână a Maicii Domnului, cerând ajutorul ei. Apoi, împreună cu tot clerul şi poporul, au luat această icoană şi sfintele cruci şi au înconjurat cetatea, mergând pe zidurile ei şi zicând: „Scoală-Te Doamne, ajută-ne nouă şi să se risipească vrăjmaşii Tăi...”. 

Stăruința în rugăciune și postul: După ce zeci de mii de oşti şi corăbii gata de război au înconjurat cetatea, iarăşi au alergat cu toţii la sfintele biserici cu multe lacrimi, cu rugăciuni şi post, cerând mila lui Dumnezeu şi ajutorul cel grabnic al Maicii Domnului. A doua zi au înconjurat iarăşi cetatea, cu toate icoanele Mântuitorului şi ale Maicii Domnului şi cu lemnul Sfintei Cruci pe care S-a răstignit Iisus Hristos, rugându-se şi zicând mai ales icoasele acatistului Maicii Domnului. 

Bunul răspuns și recunoștința: Pe când păgânii au început a lovi zidurile cetăţii, răspunsul Maicii Domnului la stăruitoarele rugăciuni nu a întârziat, și îndată s-a pornit pe mare o vijelie cumplită, încât s-au scufundat toate corăbiile sciţilor. Cei de pe uscat înfricoşându-se, au început a fugi. Conștienți de minunea Maicii Domnului întreg poporul a petrecut acea noapte a biruinței în laude și cântări de mulțumire față de grabnica lor ajutătoare, Maica Domnului. 

În Cuvântul de învățătură rostit la finalul Deniei, Preasfințitul Părinte Emilian Crișanul a vorbit despre istoria alcătuirii imnului acatist al Bunei Vestiri și a  subliniat importanța acestuia în viața Bisericii și a creștinilor, fie că el este rostit acasă sau în biserici, ca exprimare a credinței noastre în Maica Domnului, Născătoare de Dumnezeu, și ca rugăciune prin care îi cerem să fie mijlocitoare pentru noi înaintea Fiului său, Mântuitorul Iisus Hristos.

„Acatistul Bunei Vestiri, pe care noi îl citim ori de câte ori avem nevoie de ajutorul Maicii Domnului, este un imn foarte vechi, primul care a apărut în istoria Bisericii și a fost alcătuit de Sfântul Roman Melodul, în contextul  în care în Imperiul Bizantin de atunci era o mare tulburare cu privire la persoana Maicii Domnului, dacă este Născătoare de Dumnezeu sau Născătoare de Hristos. Erezia lui Nestorie, care susținea că Fecioara Maria nu este Născătoare de Dumnezeu, ci cel mult Născătoare de Hristos, a dus la o adevărată luptă între cei care susțineau adevărul de credință și eretici, ea fiind condamnată la Sinodul III Ecumenic din 431, de la Efes. Însă chiar și așa, ea a perpetuat multă vreme după, iar Sfântul Roman Melodul, ca unul care apăra credința adevărată, a alcătuit acest imn închinat Maicii Domnului tocmai ca să arate că Născătoarea de Hristos este și Născătoarea de Dumnezeu. 

Acest acatist s-a răspândit și a fost mult folosit în momentele în care Cetatea Constantinopolului era în pericol să fie cucerită. I s-a adăugat Condacul „Apărătoare Doamnă”, alcătuit de Patriarhul Serghie al Constantinopolului, în anul 626, drept recunoștință față de ajutorul dat de Maica Domnului pentru a scăpa Cetatea Constantinopolului de cucerirea de către perși.

 Citirea lui în mod special în Săptămâna a 5-a din Postul Mare face legătura cu praznicul Bunei Vestiri și este o punte între Praznicul Nașterii Domnului din Fecioara Maria și Praznicul Învierii Domnului, prin conținutul hristologic și soteriologic. Arată de ce S-a născut Hristos, ca să răscumpere neamul omenesc, și finalitatea Nașterii, adică Învierea Lui din morți care aduce mântuire la toată lumea. 

Imnul acatist astăzi citit are pentru noi, creștinii ortodocși, o rezonanță frumoasă și teologică, iar Maica Domnului ne este un mare dar de la Dumnezeu. Căci noi o avem pe ea Maică, mijlocitoare, apărătoare și rugătoare înaintea Tronului Preasfintei Treimi. 

Maica Domnului să ne primească rugăciunile, să ocrotească această Mănăstire, să ne ocrotească cetatea în care locuim și să fie pace, liniște și bună înțelegere între oameni, spre slava lui Dumnezeu”, a spus Preasfințitul Părinte Emilian Crișanul. 

Denia de astăzi? O invitație la împreună-rugăciune și așezare în testamentul minunii Maicii Domnului, care în vremuri de restriște să ne amintească ”rețeta” biruinței asupra pericolelor care ar veni asupra cetății. Iar noi, atunci, ”mutându-ne mintea la cer”,  înconjurând-o, să mergem pe zidurile ei şi să zicem „Scoală-Te Doamne, ajută-ne nouă şi să se risipească vrăjmaşii Tăi...”.