Acum ceva bună vreme, vizitând niște prieteni din Archiș și vorovind de tăte cele, la un moment dat, entuziasmați, au început a ne povesti pe Părintele din Groșeni. Groșeni, un sat care aparține de comuna respectivă. 

”E musai să-l cunoașteți. Face atât de multe activități cu copiii, încât și Raluca noastră merge ori de câte ori apar noutăți”. Și aici e musai a aminti că pe Raluca noi o știam în urma unor fapte de bine, despre care chiar am scris în urmă cu câțiva ani.

Vremea a trecut, și participând la Școala de Vară organizată de Parohia Prunișor „întâmplarea” a făcut să îl cunoaștem pe părintele de care auzisem. „Trebuie să ajungeți cândva la Groșeni. Un sat mai frumos ca acesta nu cred că ați mai văzut.”, ne-a spus entuziasmat Părintele Sas Radu, în timp ce a început a ne vorbi despre oamenii satului, copii, obiceiuri, peisaje, animale și alte cele. 

N-am reușit încă a ajunge, dar veștile venite dinspre Groșeni ne-au determinat să scriem din nou despre cele de acolo bune întâmplări. Zicem din nou, pentru că ultimul articol scris despre Groșeni spunea că „Preotul nu merge doar cu botezul, ci și cu ghiozdanul. Zeci de copii din Groșeni, pregătiți de școală de părintele paroh”.

Satul Groșeni de altădată, reînviat de copii împreună cu părintele paroh

Recunoaștem că ideea titlului ne-a venit chiar de la reacția unei doamne cu argint în tâmple, emoționată tare de colindul copiilor însoțiți de păstorul lor. „Părinte, a reînviat satul Groseni de altădată. Vă mulțumim pentru ceea ce faceți pentru copiii noștri și pentru Groșeniul nostru!”.

Bine, să nu vă imaginați acum că la Groșeni laptele și mierea curg pe străzi. Nu, nu în sensul în care este folosită în mod curent această expresie. Atât laptele cât și mierea ”curg” altfel: în împăcarea localnicilor că satul e viu, că trăiește, că bucuria copiilor umple ulițele satului, cărările bisericii și ale școlii. 

Să fie, oare, bulgăreala, săniușul și colindatul, motiv de mare bucurie? Normal că da. Am putea spune vreunul dintre noi că nu tânjim după anii aceia ai copilăriei în care, înghețați până în măduva oaselor, nu ne lăsam până nu uram de bine fiecare casă înainte de Nașterea Domnului?

Când satul a făcut cunoștință cu noul preot, în 2020, și noul preot a făcut cunoștință cu tradiția locului. Una grozav de bună, păstrată din bătrâni: la prima ninsoare, toată suflarea copiilor și nu numai se adună în fața bisericii, fiecare cu ce poate, de unde fac un adevărat derdeluș ținând vie amintirea vremurilor de altădată. Și dacă vara credincioșii urcă spre biserică pe drum, iarna nu se prea poate. Motivul? Drumul devine derdeluș. Desigur, prezența la biserică nu scade pentru că sunt făcute și scări din beton tocmai pentru a nu strica pruncilor cel mai frumos moment al iernii. Acel moment în care bătaia cu bulgări de zăpadă devine atât de atrăgătoare, încât până și părinții lasă totul deoparte și își tocmesc săniile pentru a-i însoți până în ”locul acela de basm” cunoscut ca Satul de vacanță din Groșeni. Că pentru a putea sta până noaptea târziu a fost nevoie de faruri de mașini, e cu totul altă poveste. Dar ce nu fac oamenii pentru un strop de bucurie și comuniune?

Asta nu înseamnă că totul e numai distracție. Pentru că aceiași copii pe care îi vedem animând derdelușul de pe dealul bisericii, îi vedem și implicați în acțiuni caritabile și în activitățile comunității.

Anul acesta, plini de viață și dornici de a-și pune numele satului la loc de cinste în Eparhia Aradului, s-au adunat la biserica din sat, sub ocrotirea Sfintei Cuvioase Parascheva așezată, au împodobit bradul și strașnic au început a se pregăti pentru concursul organizat de Arhiepiscopia Aradului „Colindăm, Doamne, colind”. Cu concertele de colinde sunt ei, desigur, familiarizați de la participările la cele organizate la Hășmaș, Prunișor și Moroda. 

Cea mai bună încălzire pentru concursul Arhiepiscopiei? Normal, cum altfel, colindatul din casă în casă. Și colindat a fost tot satul, indiferent de religia celor cărora le-au bătut în poartă, și, bineînțeles dascălii de la Școala Gimnazială din Groșeni. Iar straițele de nuci, colaci și mere le-au fost pline. ”Gologanii”, puși bine... că doar cu ce or merge la vară în excursie? Iar gândul că sâmbătă Moș Crăciun va veni la biserica din sat, după ce vor fi colindat din nou pe toții sătenii, parcă le face graiul și mai vioi, și mai implicat.

„Oamenii ne-au primit cu mare bucurie cu colindul. Unii au plâns de emoție, alții n-au mai știut cu ce să ne îmbucure straițele, iar copiii, cu dureri în obrăjori și picioare nu s-au lăsat nici în ruptul capului până nu i-am colindat pe toți. Bine, au fost și oameni care nu ne-au primit. Însă nădăjduim ca la anul să le găsim porțile deschise”, ne-a spus Părintele Radu Sas. 

Nu doar colindători, ci și gazde

Oaspeți de seamă au avut la Groșeni, acum, în Postul Nașterii Domnului. Căci colindați au fost de Grupul psaltic ”Sfântul Ioan Damaschin”, dar și de Grupul Vocal ”Trifon Lugojan” din Arad. Voci extraordinare care deschid, așa cum ne-au obișnuit, orice fel de lacăte ar fi puse pe suflete. Și dacă au fost ele pe deplin urmărite de cineva din biserică, cu fiecare notă și sunet, acel cineva a fost cu siguranță Valea Bogdan, ajutorul Părintelui în Altar și care, la rându-i are o voce cu care deschide Cerul. 

Iar Cerul ni se va deschide tuturor, curând, în ziua de Crăciun, dacă ne vom strădui a primi Nașterea Domnului cu inimi de copii. De ce nu, ca pruncii din Groșeni.

Hristos se naște, slăviți-L! Hristos din Cer, întâmpinați-L!