Mare, frumoasă și surprinzătoare această Duminică, a 28-a după Rusalii, prin bogăția pe care ne-o așează înaintea sufletului și a minții. Iar toată această bogăție în voie astăzi a călătorit pe calea dintre întrebare și răspuns, chemare și acceptare sau refuzare.

Pașii acestei zile ne-au purtat la câțiva kilometri de Arad, în Parohia din Macea, acolo unde Preasfințitul Părinte Emilian Crișanul avea să sfințească lucrările săvârșite în ultima perioadă la Biserica cu hramul „Nașterea Sfântului Ioan Botezătorul” și să săvârșească, împreună cu un sobor de preoți și diaconi, Sfânta Liturghie Arhierească. 

Întâmpinarea Ierarhului, așa cum ne-am obișnuit, în satele arădene, o sărbătoare în sărbătoare, chiar și pe o vreme ploioasă. Ieșirea preoților și diaconilor cu Sfânta Evanghelie, minutele de așteptare întru întâmpinare, credincioșii în costume populare așteptându-și Ierarhul cu pâine și sare, ușile sufletelor și bisericii larg deschise, toate acestea traduse prin bucuria întâlnirii nu au făcut altceva decât să prefigureze cumva Cuvântul Evangheliei și să facă dovada acestui timp ca bun răspuns dat chemării din Evanghelie la Cina lui Dumnezeu. 

 Și pentru că în vremuri tulburi Dumnezeu întinde brațele a și mai mult ajutor, deloc întâmplătoare este prăznuirea în această zi a Sfântului Ierarh Spiridon, tocmai pentru a-l avea ca model de om care, răspunzând invitației la Cina lui Dumnezeu, călătorește de peste veacuri și de îndoială și neputințe ne tămăduiește. 

Despre invitația lui Dumnezeu la cină și despre răspunsul omului aflat în fața unei astfel de chemări a vorbit și Preasfinția Sa,  îndemnând părintește ca de vreme ce am înțeles Cine este Cel care ne invită să nu fim indiferenți, să nu umblăm cu pretexte și să nu fim nepăsători în fața lui Dumnezeu „atât de bogat în dragoste și daruri”. 

Cuvântul Ierarhului

Omul acceptă sau refuză invitația lui Dumnezeu?

În Duminica a 28-a după Rusalii, Sfânta Biserică ne invită să ne aducem aminte de „Sfinții Strămoși după trup ai Domnului Iisus Hristos” și să reflectăm la învățătură ce se desprinde din „Pilda celor poftiți la cină” (Luca 14, 16-24).

Mântuitorul nostru Iisus Hristos a rostit multe pilde cu privire la Împărăția lui Dumnezeu. A spus ce este, unde este, cum este această împărăție, arătându-ne că scopul suprem al vieții este dobândirea Împărăției Cerurilor.

Pilda celor poftiți la cină, arată că un om oarecare (Dumnezeu) a organizat o cină și a trimis pe slujitorul său (Fiul lui Dumnezeu) să invite la masă pe cei chemați. Însă aceștia au refuzat invitația, prezentând diferite scuze: unul că și-a luat pământ, altul că a cumpărat cinci perechi de boi, iar altul că și-a luat femeie. După acest refuz, slujitorul este trimis să cheme la cină pe toți oamenii (Luca 14, 16-24).

Cu toții ne pregătim pentru Sărbătoarea Nașterii Domnului nostru Iisus Hristos, cunoscând motivația întrupării Fiului lui Dumnezeu! El S-a făcut Om, pentru răscumpărarea noastră din păcat și din moarte.

Prin Pilda celor poftiți la cină, observăm lucrarea Domnului Hristos, Fiul lui Dumnezeu și Slujitorul oamenilor, Care cheamă la mântuire mai întâi pe poporul evreu și apoi pe toate popoarele; însă pilda se referă și la viața noastră, la modul în care noi răspundem chemării lui Dumnezeu la mântuire sau refuzăm, aducând diferite pretexte.

Cina din Evanghelie semnifică tainic Împărăția lui Dumnezeu. „Omul oarecare” este Însuși Dumnezeu, Cel cu multe nume și mai presus de orice nume; „Slujitorul” este Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, Care S-a întrupat, fiind în primul rând Slujitor al lui Dumnezeu, ce ne învață să ascultăm de Dumnezeu, și apoi Slujitor al oamenilor, pentru că „nu a venit în lume ca să I se slujească, ci ca El să slujească” (Matei 20,28).

Au fost invitați la cină conducătorii poporului evreu și învățătorii de lege, dar au refuzat, din cauza egoismului și ostilității lor. Au fost invitate la cină alte categorii de oameni, dar prin scuzele lor, au arătat lăcomia față de averile materiale trecătoare, apoi grija excesivă față de existența biologică a trupului și robia simțurilor, iar în cele din urmă împătimirea omului și uitarea de Dumnezeu. De aceea, Dumnezeu în libertatea și iubirea Sa nemărginită, modifică planul acțiunii și cheamă la cină pe toate popoarele și oamenii, indiferent de neam, rasă, poziție socială ori pregătire intelectuală.

Numai Dumnezeu putea să pregătească o cină atât de îndestulătoare, atât de mare încât poate fi și refuzată, pentru că e cina libertății și a iubirii. Dumnezeu ne cheamă să înțelegem că toată creația și mai ales omul sunt create prin Cuvânt, cu Cuvântul.

Cuvântul Evangheliei se adresează atât de măreț în simplitate, pentru că se adresează omului care, la rândul lui, este cel mai frumos lucru al lui Dumnezeu.

Mâncarea este chiar așa de importantă până și la Dumnezeu, chiar și în Sfânta Scriptură! De ce sub chipul mâncării? Pentru că venim mereu la nivelul vital, la nivelul cel mai necesar. Ce este mai necesar decât mâncarea în viața omului? Nimic altceva decât gândirea. Mâncare cu cunoaștere, cu înțelegere, mâncarea în chip rațional te duce la Dumnezeu. Pe calea mâncării se ajunge, fie la Dumnezeu, consumând cu bucurie și înțelegând că tot ceea ce avem este darul lui Dumnezeu Cel ce ne-a pregătit ospățul cel mare, fie în izolare biologică și fără sens, consumând inuman și fără mulțumire.

Cina aceasta exprimă bogăția darului Divin din creație care se manifestă în plinătatea Universului din care nu lipsește nimic, nici măcar omul, dar și bucuria existenței în viața veșnică din Împărăția lui Dumnezeu.

Avem o deschidere atât de largă („să vină toți”) a lui Dumnezeu, și o invitație atât de minunată, pentru că Dumnezeu se implică personal și plenar și duce lucrul până la capăt.

După ce auzim o asemenea Evanghelie (chemare) și am înțeles bine cine este Dumnezeu dăruitorul și ce anume dăruiește, mai putem fi noi indiferenți în ceea ce privește răspunsul? Ce răspuns dăm noi unui Dumnezeu Care Se oferă fără rezerve și fără discriminare? Să nu umblăm cu pretexte și să fim nepăsători în fața lui Dumnezeu Care este atât de bogat în dragoste și daruri. Nu îl putem schimba pe Dumnezeu, pe o pereche de boi!

Să mergem la Cină, la Sfânta Biserică, la Sfânta Liturghie, pentru a ne împărtăși din Dumnezeu, și să nu tragem la iesle în chip irațional. Spune Sf. Ap. Pavel: „Toate sunt ale noastre, iar noi suntem ai lui Dumnezeu”. - a spus Preasfințitul Părinte Emilian Crișanul, în Cuvântul de învățătură rostit astăzi la Macea. 

La finalul Sfintei Liturghii, Ierarhul, în semn de „prețuire și părintească dragoste”, din partea Înaltpreasfințitului Părinte Timotei, Arhiepiscopul Aradului, i-a investit cu rangul de iconom stavrofor pe cei doi Părinți slujitori ai Altarului din Macea: Părintele Gheorghe Morar și Părintele Tudor Budeanu.

12 decembrie 2021, Sfânta Liturghie Arhierească, Parohia Ortodoxă din Macea, sfințire de lucrări, ziua de prăznuire a Sfântului Ierarh Spiridon cel cunoscut ca „Sfântul călător” și o invitație la Cina lui Dumnezeu.

O invitație pe care astăzi am auzit-o prin Sfânt Cuvânt de Evanghelie, mâine, prin sunet de clopot și toacă, mâna întinsă spre ajutor, suflete aflate în primejdie și chemarea spre a fi buni și milostivi. Căci bun și milostiv este Dumnezeu, Cel spre a cărui Iesle ne îndreptăm, și doar de noi depinde de vom reuși au ba a sta  cu Dumnezeu la masă.

La Sărbătoarea de Crăciun

Noi colindăm din casă-n casă,

Ne punem straie noi şi calde

Şi stăm cu Dumnezeu la masă.

Să se-ncălzească lângă vatră,

Că vine şi El de departe,

Să-I facem patul să se culce,

Să-I dăm veşminte moi, curate.

Când Marea Stea va da de veste

Pe toată faţa pământească,

Şi Magii toţi când vor veni,

La noi, aici, au să-L găsească.

Nu-n peşteră ca alte dăţi,

Dormind pe piatra friguroasă,

În anu-acesta, de Crăciun,

Să stăm cu Dumnezeu la masă!