De Ziua Națională a României, Președintele Academiei Române îi îndeamnă pe români să învețe să se bucure, pentru a putea face bine pentru aproape, pentru țară. 

„Odinioară, în perioada formării statelor unitare moderne, simbolurile naționale stârneau entuziasmul oamenilor, erau afișate peste tot, erau popularizate și prețuite în interior, mai ales că unii din afară le contestau. Imnurile, drapelele, stemele, zilele de sărbătoare a patriilor încununau o mare operă de construcție a edificiilor statale, aminteau celor prezenți de sacrificiile celor trecuți, trezeau speranțe pentru cei din viitor”, a scris academicianul într-un mesaj postat pe pagina de socializare. 

Ioan Aurel Pop atenționează, printr-un „Gând trist într-o zi de bucurie”, că astăzi interesul față de simbolurile naționale scade mereu, aproape pretutindeni, iar ignorarea sau deprecierea lor decurg dintr-o nepăsare față de ceea ce reprezintă însăși țara. 

„Și, totuși, am putea da un semn de trezire, din aproape în aproape, am putea arăta că ne pasă și de noi și de alții, ne-am putea îndrepta gândurile și conduitele, ne-am putea face un pic de ordine prin case, ne-am mai primeni curțile și ne-am mai strânge la un loc sufletele. Secretul sărbătorilor este adesea apropierea inimilor, înlocuirea monologului cu dialogul, grija față de semeni («Și nu uita, când ești voios,/ Române, să fii bun»). Nu putem schimba noi lumea cea mare, dar pe aceea din jurul nostru o putem schimba într-o oarecare măsură”

Președintele Academiei Române, vorbind despre casă, despre curte, se gândește și la edificiul cel mare, care este Țara Românească și care s-a finalizat în urmă cu peste o sută de ani, la 1 Decembrie 1918. 

„Această țară este o realitate palpabilă și nu un simbol, cum este Ziua Națională. Ziua Națională – dacă nu suntem porniți doar pe demolare și pe hulire – ne ajută să conștientizăm țara, să ne dăm seama că țara e opera înaintașilor clădită prin jertfă de sânge, că e instituția care ne ține, ne organizează, ne disciplinează, ne hrănește, ne mângâie la greu și ne ocrotește. Iar, dacă nu le (mai) face pe toate acestea, nu este vina țării, a României, ci a noastră. Țara fără oameni (buni) nu există și nu poate funcționa ca patrie”, a spus academicianul. 

Tocmai de aceea, transmite el, „de Ziua Națională, în ciuda tristeții copleșitoare din aceste momente, săptămâni, ani, suntem «condamnați» la bucurie. Și, chiar dacă această bucurie ar fi numai de-o zi, ea poate trezi speranțe și poate naște atitudini, acțiuni, fapte”. 

LA MULȚI ANI, ROMÂNIA!