Pelerinaj, Priveghere și Liturghie Arhierească la Sfânta Cuvioasă Parascheva de la Iași.

Am urmărit aseară transmisiunea de la Iași. Trei sunt imaginile care mi-au rămas în minte.  

Prima, aceea a soborului de preoți și diaconi condus de Preasfințitul Părinte Damaschin Dorneanul care, icoana Sfintei Treimi având-o înainte, a săvârșit Slujba Privegherii la Catedrala Mitropolitană din Iași. Era liniște, era împăcare și multă așezare, iar îndemnul care se revărsa de acolo spre lume spunea „Privegheați și vă rugați, căci nu știți ziua, nici ceasul în care va veni Fiul omului” (Matei 25:13). 

A doua, a grupului de teologi care, în taina serii care face României legătură directă cu Cerul, așezau răspunsurile liturgice ca pansament acolo unde duhul vremurilor pune doar neliniște și învrăjbire. Era liniște, era împăcare și multă așezare, iar Mântuitorul reînnoia oamenilor invitația ca „Oricine voieşte să vină după Mine să se lepede de sine, să-şi ia crucea şi să-Mi urmeze Mie” (Marcu 8,34). 

A treia, a celor care, luându-și crucea, au dus-o spre purtare pe Calea Iașului, în ceas de mare sărbătoare. Era acolo, în imaginea pelerinilor așezați la rândul cumințeniei, pentru a duce Sfintei Cuvioase Parascheva și oaspetelui său, Sfântul Gheorghe Pelerinul, toate durerile lumii, liniște, împăcare și multă așezare duhovnicească. Și mai era ceva din plin: senin! Senin în privire, chiar și în timp de pandemie.  

Spun mulți că, înapoiați fiind, pelerinii merg acolo să sărute moartea. Și ce răspuns mai bun să ai în fața unor asemenea afirmații dacă nu chiar învierea acestui senin pe care niciunde în altă parte nu-l vezi mai bine așternut? 

Astăzi, 14 octombrie, în ziua prăznuirii Cuvioasei Parascheva, Liturghie Arhierească și un îndemn pentru toți, pelerini cu trupul sau cu sufletul: „Sus să avem inimile!”. 

Că avem bucurii, întristări sau încercări, că avem părinți, frați sau surori pe paturi de spital sau în case, că avem neputințe, neliniști sau împăcări... sus să avem inimile!  

Acolo, în inima Iașului, 18 Ierarhi și-au înălțat mâinile și și-au plecat genunchii, ducându-ne înaintea lui Dumnezeu pe fiecare în parte și pe toți împreună. Iar că noi, arădenii, am fost astăzi acolo, ne este o certitudine culeasă din promisiunea Preasfințitului Părinte Emilian Crișanul făcută duminica trecută, într-una dintre cele 24 de biserici închinate Sfintei Cuvioase Parascheva în Arhiepiscopia Aradului, cea de la Mănăștur. 

„Joi o să fiu la Iași și o să vă port pe toți în rugăciune la racla cu moaștele Sfintei Cuvioase Parascheva”, ne spunea atunci Preasfinția Sa.  

Astăzi, l-am văzut plecându-și genunchii împreună cu ceilalți Ierarhi, iar pe Părintele Arhidiacon Gheorghe Lehaci îndemnându-ne ca „Milă și iertare de păcatele și de greșelile noastre, de la Domnul să cerem”. 

Iar răspunsul chemării se regăsea în fiecare dintre mâinile împreunate în rugăciune și zicând: „Întru tine, Maică, cu osârdie s-a mântuit cel după chip, că luând Crucea, ai urmat lui Hristos și lucrând ai învățat să nu se uite la trup, căci este trecător, ci să poarte grijă de suflet, de lucrul cel nemuritor. Pentru aceasta și cu îngerii împreună se bucură, Cuvioasă Maică Parascheva, duhul tău”. 

Mărturii din seninul Ortodoxiei, de pe Calea Iașului 

Să vrei să cuprinzi întreaga bogăție a învierii poporului român la mijloc de octombrie este imposibil, însă nimic nu ne oprește a cuprinde măcar mică parte din ea. 

Toți cei care am vrut a vedea am văzut. Am văzut comuniunea, am văzut rugăciunea, am văzut așezarea și am văzut organizarea fără putință de reproș a acestui pelerinaj. Iar acolo, la rândul desăvârșitei cumințenii, am văzut copii, am văzut vârstnici, am văzut tineri cu flori în mâini și inimi.  

Iar din ceea ce nu am văzut dar știm, trebuie să amintim că „Scrisorile către Cuvioasa” nu au contenit a merge la racla cu moaștele sale nici în acest an, prin bunăvoința doamnei preotese Cătălina Ionela din Iași. „Voi face atâtea drumuri la Sfânta până ce toate pomelnicele trimise vor ajunge la ea”, scria doamna preoteasă pe pagina de socializare, iar pomelnicele, „scrisorile către Cuvioasa”, au început a curge în mediul online. De acolo, la Sfânta sărbătorită de 380 de ani la Iași. 

Că și Româniile de dincolo de România în care noi viețuim au fost astăzi la Iași, au stat ca dovadă momentele în care Înaltpreasfințitul Părinte Teofan, Mitropolitul Moldovei și Bucovinei, a oferit Crucea Moldavă pentru doi preoți și pentru două familii de mireni din Diaspora. Și am înțeles, în chiar acele momente, din nou, cât de frumoasă ne este Ortodoxia.  

Una dintre „Româniile” de dincolo de România, reîntoarsă acasă, mărturisea că această întoarcere a avut loc din două motive: „Acolo (n.r., Marea Britanie) nu am simțit că suntem acasă, iar distanța până la o biserică ortodoxă era prea mare”.  

Și, da, că frumoasă ne este țara și Ortodoxia, ne-au spus-o astăzi un anume Părinte Ștefan și o doamnă preoteasă Maria, până nu de mult americani și protestanți, iar astăzi români și ortodocși. Și care au avut și un mesaj pentru noi: „Vă rugăm să nu ne lăsați pe noi, cei veniți mai târziu în Ortodoxie, să-L iubim pe Dumnezeu mai mult decât o faceți voi, cei care ați avut binecuvântarea de a vă naște creștin-ortodocși”.  

ÎPS Părinte Teofan, trei gânduri pentru pelerini de dus acasă 

La finalul Sfintei Liturghii, trei au fost îndemnurile pe care Înaltpreasfințitul Părinte Teofan le-a adresat credincioșilor:

1.Să nu ne pierdem nădejdea în Atotputernicul și Milostivul Dumnezeu. Un popor care merge către Dumnezeu nu piere niciodată. 

2.Biserica ne spune un mare adevăr: România se schimbă în bine dacă mai întâi încep eu să mă schimb în bine. Să începem a ajuta România să se schimbe în bine prin schimbarea noastră. 

3.Lărgiți-vă, fraților, inima!, ca să încapă Dumnezeu într-ânsa, iar pe lângă El să încapă toți deznădăjduiții lumii acesteia. Cum? Prin rugăciune, căci rugăciunea  pornește un val de binecuvântare care nu cunoaște hotar. 

La mijloc de octombrie, ziua de 14, an 2021: Pelerinaj, Priveghere și Liturghie la Cuvioasa. Frumoasă vie și așezată Românie, binecuvântată Ortodoxie.