Veteranul de război Aurel Rusu împlinește astăzi 100 de ani. Ajuns la binecuvântat centenar, veteranul de război Aurel Rusu, din satul Tăuni, comuna Valea Lungă din Alba, a avut oaspeți de seamă din cadrul Armatei Române, care în semn de prețuire i-au dus o diplomă, daruri și un tort, adresându-i urări de sănătate și mult bine.

Despre viața veteranului de război astăzi sărbătorit aflăm de la  domnul profesor Dan Ramf, de la Muzeul Național al Aviației Române - Secția Hermann Oberth Mediaș, dintr-un text publicat pe pagina Cercului Militar Alba Iulia, în colaborare cu doamna Petruța Pop.

Veteranul de război, Rusu Aurel, s-a născut la data de 20 iunie 1921, în satul Tăuni, judeţul Alba, într-o familie cu şapte fraţi.

La 20 februarie 1942 a fost încorporat la Regimentul 5 Grăniceri de la Brăila, împreună cu alţi cinci consăteni. Instrucţie au făcut pe un câmp din apropiere, întâi învăţând să tragă cu puşca ZB, apoi cu pistolul mitralieră Oriţa. În primăvara anului 1944 a fost trimis la Şcoala de Telemetrie de la Făgăraş, calificându-se ca observator telemetrist.  

În aprilie 1944, s-a întors la garnizoana din Brăila, iar la scurt timp sunt „vărsaţi” la Regimentul 38 din cadrul Diviziei 10 Infanterie. Imediat au fost urcaţi în tren şi duşi în Sudul Basarabiei, în faţa insulei Carolina. Din prima noapte au primit botezul focului, artileria rusească bombardându-i toată noaptea, cu greu reușind să construiască adăposturi în pământ şi să sape tranşee. Tânărul soldat de atunci dădea coordonatele colegilor de la tunuri pentru a lungi sau scurta tragerea. 

La 19 august 1944 au primit ordin de retragere, nu înainte de a bombarda zdravăn poziţia inamică. Pe drumul către ţară, coloana de căruţe a românilor a fost prinsă în ambuscada de tancuri sovietice. Rusu Aurel a mai apucat să audă doar: „ uite tancul!”, reușind rapid să se arunce în şanţ și să-și salveze viaţa. Atunci, tancurile ruseșți au făcut măcel în rândul soldaţilor români. La scurt timp a fost luat prizonier şi a asistat la execuţia unor militari germani de către sovietici.

Au urmat ani grei ai prizonieratului. Din sudul Basarabiei, până la Odessa, au fost duşi pe jos, iar tânărul soldat a fost nevoit să meargă desculț, neavând bocanci.Sunt năpădiţi de păduchi, iar bolile şi foametea au făcut ravagii în rândul prizonierilor.  Au fost, apoi, urcaţi în „bou-vagon” şi duşi la Novogorsk în Rusia, la 80 km distanţă de oraşul Helsinki. Din păcate, aici, condiţiile de trai, mâncare şi cazare nu erau bune. 

Primii prizonieri eliberaţi au fost italienii, urmaţi apoi de „internaţionali”, danezi, olandezi, spanioli şi cehi. Aurel Rusu a fost eliberat din prizonierat în 13 mai 1948. În același an, s-a căsătorit cu Ana, alături de care a trăit 68 de ani și au avut trei copii. 

Mulți ani cu sănătate și ajutor de la Dumnezeu, drag veteran!