”Stâlp al răbdării ai fost râvnind strămoşilor, cuvioase: Dreptului Iov întru patimi, Sfântului Iosif întru ispite; şi în trup viaţa celor fără de trup având, Sfinte Preacuvioase Daniil, părintele nostru, roagă-te lui Hristos Dumnezeu să mântuiască sufle­tele noastre!” (Tropar)

Sfântul Daniil, rod al rugăciunii

Mustrată și defăimată pentru că nu putea da naștere unui copil, mama sfântului a ieşit odată din casă încetişor, pe la miezul nopţii şi, ridicându-şi mâinile către cer, cu multe lacrimi s-a rugat lui Dumnezeu, zicând: "Doamne, Împărate, Cela ce ai făcut dintru început bărbat şi femeie şi ai zis: Creşteţi şi vă înmulţiţi; Cela ce ai dăruit Sarei la bătrâneţe pe Isaac; Anei pe Samuil; Elisabetei, pe Ioan; milostiveşte-Te şi de necazul meu şi, căutând cu milostivire, dezleagă-mi nerodirea mea. Ia defăimarea mea şi dă rod pântecelui celui neroditor, ca, pe cel dăruit de Tine, să-l aduc Ţie, precum de demult Ana a născut pe Samuil". 

  Răspunsul rugăciunii avea să vină chiar în acea noapte pentru că  odată întoarsă în casă și după ce a adormit puţin, a văzut în vis două candele preastrălucite mari, pogorându-se încetişor din cer peste capul ei.

Sfântul Daniil Stâlpnicul, sărbătorit în fiecare an la data de 11 decembrie,  s-a născut în satul Vitaria din Mesopotamia, din părinţi creştini. Fiind singurul copil dăruit lor de Domnul, aceştia l-au închinat cu totul Lui, încă din perioada copilăriei. El a îmbrăţişat viaţa monahală la vârsta de doisprezece ani cu binecuvântarea Sfântului Simeon Stâlpnicul.

Sfântul Daniil a plecat din mănăstire şi s-a sălăşluit într-un templu păgân părăsit de la ţărmul Mării Negre. După o vreme, a urcat pe un stâlp pe care a rămas până la moartea sa, îndurând arşiţa, frigul, dar şi atacurile demonilor. În jurul acelui stâlp s-a strâns un număr mare de ucenici, pe care Sfântul i-a povăţuit prin pilda vieţii lui şi prin cuvânt.

Chiar împăratul Leon cel Mare a venit la stâlpul Sfântului Daniil, fiind însoţit de oaspeţi din străinătate, principi şi aristocraţi, cărora arătându-le stâlpul, a mărturisit: „Iată cea mai scumpă comoară a împărăţiei mele!”. 

Sfântul Daniil şi-a prorocit ziua morţii. La ieşirea sufletului lui, ucenicii au văzut pe sfinţii îngeri, proroci, apostoli şi mucenici deasupra stâlpului pe care vieţuise cuviosul.

”Suindu-te pe stâlp, fericite, ai luminat lumea cu sfintele tale fapte şi ca o stea mult strălucitoare, ai depărtat, părinte, în­tunericul înşelăciunii. Pentru aceasta te rugăm pe tine, luminează şi acum, în inimile robi­lor tăi, lumina cea neapusă a cunoştinţei”  (Condac)