”În vremea aceea Iisus învăţa într-una din sinagogi sâmbăta. Şi, iată, era acolo o femeie care avea de optsprezece ani un duh de neputinţă şi care era gârbovă, încât nu putea să se ridice nicidecum. Iar Iisus, văzând-o, a chemat-o şi i-a zis: Femeie, eşti dezlegată de neputinţa ta!”. 

Duminica 27 după Rusalii, a patra pe Calea Bethleemului ne coboară din Cuvânt de Evanghelie momentul Vindecării femeii gârbove. Era sâmbătă, erau într-una dintre sinagogi, iar Mântuitorul, văzând o femeie care de 18 ani avea ”un duh de neputință”, a chemat-o și i-a zis ”Femeie, eşti dezlegată de neputinţa ta!”.

Un act de mare milostivire făcut fără să fi fost cerut. I-a văzut neputința, a chemat-o, a vindecat-o. Sunt astfel de fapte bune privite cu ochi buni? La fel ca astăzi și atunci. La fel ca atunci și astăzi. Pentru că Evanghelia de la Luca 13, 10-17 nu se oprește la fragmentul de mai sus ci ne spune că ”mai-marele sinagogii, mâniindu-se că Iisus a vindecat-o sâmbăta, răspunzând, zicea mulţimii: Şase zile sunt în care trebuie să se lucreze; deci veniţi în aceste zile şi vă vindecaţi, iar nu în ziua sâmbetei!”

Aflat astăzi, după două zile în care i-am avut ca pildă pe calea mântuirii pe Sfântul Nicolae și pe Sfânta Muceniță Filofteia, în biserica cu hramul Naşterea Sf. Ioan Botezătorul din Parohia Bujac, Preasfințitul Părinte Emilian Crișanul a vorbit celor prezenți de calea care duce de la formalism la iubirea prin fapte bune. 

”Dumnezeu a rânduit omului un timp al vieții pe pământ pe care să îl săvârșească în lucru și odihnă, între preocuparea pentru întreținerea vieții trupești, dar și al celei sufletești.

Însă nu găsim o învățătură în Sfânta Scriptură și în Biserică, prin care să ni se recomande un timp pentru săvârșirea faptelor bune, ci dimpotrivă suntem îndemnați să facem bine oamenilor tot timpul.

Mântuitorul Iisus Hristos reprezintă un model în acest sens, pentru că a săvârșit vindecări și în zi de sabat, de sărbătoare; și a criticat aspru pe cei care erau încremeniți într-un formalism al respectării Legii.

În Duminica a XXVII - a după Rusalii se citește la Sfânta Liturghie un fragment din Evanghelia de la Luca (13, 10-17), unde se prezintă vindecarea de către Domnul Iisus Hristos, în zi de sabat și în sinagogă a unei femei gârbove de optsprezece ani. Această faptă bună a fost criticată din invidie și răutate de către mai marele sinagogii, care a vorbit la modul general că nu este respectată ziua sâmbetei.

În replică, Mântuitorul Hristos, văzând ipocrizia aceluia, l-a certat și El, generalizând aceasta asupra întregii tagme a fariseilor și cărturarilor: „Fățarnicilor! Care dintre voi nu dezleagă oare, sâmbăta boul său sau asinul de la iesle, și nu-l duce să-l adape? Dar această, fiică a lui Avraam fiind, pe care a legat-o satana, nu se cuvenea oare să fie dezlegată de legătura aceasta în zi de sâmbătă?”

Domnul Hristos condamnă astfel confuzia și formalismul la care ajunsese mentalitatea conducătorilor religioși despre sabat, atitudini care persistă și în lumea creștină de astăzi.

Vindecarea unei persoane, ajutorarea unor săraci, faptele bune nu pot fi comparate cu munca la câmp sau pe șantier. Chiar Mântuitorul subliniază însemnătatea Legii în spiritul, nu doar în litera ei, când spune: „sâmbăta a fost făcută pentru om, iar nu omul pentru sâmbătă” (Marcu 2,27).

Observăm că lipsa iubirii față de aproapele duce la afectarea credinței celei drepte sau la necredință, formalism, invidie și răutate. Nepăsarea față de suferințele și problemele oamenilor, nu poate fi compensată cu respectarea teoretică a pruncilor dumnezeiești. 

Păcatul formalismului, cel al ipocriziei, al invidiei și răutății ne ispitesc și pe noi, chiar dacă venim la Sfânta Biserică în duminici și sărbători și ne considerăm împlinitori ai învățăturii Evangheliei.

Doar împlinind o tradiție sau obicei la Sfintele Taine, Slujbe și Ierurgii, pentru că așa trebuie și așa am moștenit de la înaintași, nu înseamnă că suntem credincioși practicanți. Domnul Hristos ne îndeamnă să fim buni și milostivi față de oameni, nu să-i judecăm sau să-i disprețuim pentru lipsurile lor sau ale noastre. Trebuie să fim atenți cum ne comportăm în Biserică”, a spus Preasfinția Sa.  

La fel ca atunci și astăzi. Tentați fiind a crede că pildele, cuvintele Evagheliilor din Duminicile parcurse sunt doar acolo undeva, bune de citit, de auzit, poate chiar frumoase povestioare care ne și emoționează uneori, dar numai bune de lăsat unde le-am auzit (în Biserică), lucrurile nu stau deloc așa. Oamenii gârbovi suntem noi, cu toate ale noastre. Și tot noi suntem adesea și aceia cărora ni se adresează acel ”fățarnicilor” rostit de Mântuitorul, ori de câte ori uităm a ne face părtași bucuriei aproapelui și încercăm sub diverse forme a-i pune lumina/bucuria sub obroc. ”Şase zile sunt în care trebuie să se lucreze; deci veniţi în aceste zile şi vă vindecaţi, iar nu în ziua sâmbetei!”.

Ca de fiecare dată, alegerea ne aparține: gârbovi trupește fiind culegem cerul privind cu smerenie și împăcare pământul sau gârbovi sufletește aflându-ne, asemeni mai marelui sinagogii din Evanghelia de astăzi, uităm să ne bucurăm pentru binele aproapelui și ne lăsăm pradă fățărniciei, formalismului, invidiei și răutății. 

Mesajul evangheliei de astăzi? 

”Să fugim de fățărnicie, formalism, invidie și răutate, și să fim sinceri, buni, iubitori de semeni și Dumnezeu, Care ne ajută cu harul Său la săvârșirea faptelor bune”, după cum avea să spună Preasfinția Sa în încheierea cuvântului. 

Ziua de 8 decembrie în Parohia Bujac

Îmediat după ora nouă, credincioșii din Bujac împreună cu Părintele Paroh și Părintele Protopop l-au întâmpinat pe Preasfinția Sa urându-i bun venit în mijlocul lor. Un timp al bucuriei frumos împletit din rugăciunea și comuniunea cu fiii duhovnicești. Și ce poate fi mai frumos decât să vezi atât de mulți copii adunați în jurul Sfântului Potir?

La finalul Sfintei Litrughii, Preasfinția Sa a felicitat Parohia pusă sub ocrotirea Sfântului Ioan Botezătorul pentru întreaga activitate și menținerea vie a flăcării Otodoxiei, transmițându-le totodată și binecuvântarea Înaltpreasfințitului Părinte Timotei. 

Părintele Paroh a mulțumit, la rândul său, Preasfințitului Părinte Emilian Crișanul pentru bucuria de a fi acceptat invitația de a binecuvânta cu prezența biserica Parohiei din Bujac, acum, în Postul Nașterii Domnului, rugându-l să se considere ca fiind acasă în mijlocul credincioșilor acestei parohii. De asemenea, în numele credincioșilor l-a felicitat pe Preasfinția Sa atât pentru plinirea celor 10 ani de arhierie cât și pentru abilitarea în cadrul Școlii Doctorale Interdisciplinare a Universității „Aurel Vlaicu” din Arad, domeniul Teologie. Felicitări frumos adunate și aduse la viață de florile dăruite ierarhului arădean.