Național Religie Ultima oră
”Au transformat închisoarea în biserică și temnița în altar”- Mărturisitorii de la Târgu Ocna, comemorați la 69 de ani de la înveșnicirea lui Galeriu Gafencu
”Au transformat închisoarea în biserică și temnița în altar”- Mărturisitorii de la Târgu Ocna, comemorați la 69 de ani de la înveșnicirea lui Galeriu Gafencu
20/02/2021 ⋅ 0 comentarii

Ziua de 18 februarie a rămas în Sinaxarul Carceral al dizidenților anticomuniști ca zi de pomenire a celui numit "Sfântul Închisorilor", Valeriu Gafencu, dar și a celor 80 de mărturisitori plecați spre veșnicie la Penitenciarul Spital din Târgu Ocna, în deceniul al V-lea  al secolului trecut,

După o tradiție statornicita postdecembrist, și anul acesta în zilele de 17 și 18 februarie, la Biserica „Sfinții Împărați Constantin și Elena” din orașul de pe Trotuș, s-au desfășurat o serie de manifestări în memoria mărturisitorilor, conform Arhiepiscopiei Romanului și Bacăului.

Astfel, în seara zilei de miercuri, 17 februarie a.c. s-a săvârșit Slujba Vecerniei și Paraclisul Maicii Domnului de către un sobor de preoți din localitate, iar odată cu lăsarea întunericului, peste 200 de candele au fost aprinse simbolic în cimitirul din preajma Bisericii pentru cei fără de cruce și fără de mormânt.

A doua zi, joi, 18 februarie, s-a săvârșit Dumnezeiasca Liturghie și slujba Parastasului. 

”Dacă citim poeziile și textele celor care au pătimit în temnițele comuniste ve-ți vedea că transpare din fiecare cuvințel pe care l-au rostit un alt mod de a te bucura. Bucuria de a fi singur, străin, uitat, îngenunchiat, lovit dar niciodată înfrânt. Ei nu au fost înfrânți, pentru că așa cum spune Nichifor Crainic, că atunci ești înfrânt când uiți de visul tău. Oamenii aceștia au descoperit frumusețea vieții de dincolo, a vieții infinite. Pentru ei nimic nu mai conta din cele de aici și nu au fost învățați să dăruiască, ci au învățat ceva mai mult decât am învățat noi sau decât știm noi cei de aici care dăruim în fiecare zi câte ceva cuiva. Ei se dăruiau pe ei înșiși! Se dăruiau plenar celorlalți și nu aveau nici un fel de resentiment față de oamenii care nu erau de aceeași credință cu ei, care nu le împărtășeau aceleași idealuri, care poate aveau o altă viziune despre viață. Faptul că erau în același loc, că erau în aceeași biserică, faptul că se împărtășeau de același dar al suferinței care naște sfinți, oamenii aceștia s-au transfigurat în fiecare zi câte puțin și au făcut din cei cu care au fost o biserică triumfătoare. Au luptat până la sânge și au transformat totul din ideal în realitate, realitatea Cerului coborât pe pământ. Liturghia lor, chiar dacă nu era euharistică, era o liturghie jertfelnică în care îngerii slujeau împreună cu ei, în care suferința lor strigau pentru a fi auziți de Dumnezeu. Oamenii nu au vrut să audă, nu le-a păsat de strigătul acestora, însă Dumnezeu i-a auzit așa cum la auzit pe orbul din Ierihon, pe slăbănog, pe femeia cananeeancă ce striga disperată după ajutor. Îi numim sfinți ai închisorilor pentru că s-au născut în închisoare și pentru că închisoarea au făcut=o Rai”, a spus, conform aceleiași surse, părintele Vicar eparhial, care a explicat suferința mântuitoare a sfinților din temnițele comuniste.

Foto: captură Trinitas Tv


Redacția Glasul Cetății își rezervă dreptul de a selecta și modera comentariile în funcție de relevanța lor față de subiect. Comentariile care nu fac referire la subiectul prezentat nu vor fi aprobate. De asemenea, răspunderea juridică aparține autorului comentariului.