”Întru răbdarea ta ţi-ai agonisit plata ta, Fericită Filofteia, întru ispite neîncetat răbdând, în bătăi suferind, în necazuri binevoind, pe săraci miluindu-i şi pe flămânzi săturându-i; roagă-te lui Hristos Dumnezeu, bună fecioară, să se mântuiască sufletele noastre” (Tropar)

Pe calea Bethleemului aflându-ne, calendarul nostru abundă în pilde de lumină care să ne ajute în a pregăti bună și călduroasă iesle Celui ce urmează a ni se naște. 

Dacă nu mai departe de ieri l-am avut așezat spre exemplu pe Sfântul Nicolae, astăzi Sfânta Muceniță Filofteia este cea dăruită ca pildă tuturor celor aflați pe calea mântuirii. 

Viața Sfintei Filofteia

Sfânta Filofteia, al cărui nume înseamnă ”iubitoare de Dumnezeu”, este una dintre cele mai tinere sfinte din calendarul ortodox. Originară din Târnovo, Bulgaria, Sfânta Filofteia a vea să primească de la mama ei deprinderile cele bune ale milosteniei și fecioriei. Rămânând orfană de mamă de mică, Filofteia duce mai departe și desăvârșește învățăturile maicii sale. 

Statornică fiind pe calea faptelor bune, s-a întâmplat odată a auzi citindu-se Sfânta Evanghelie, în care Domnul fericeşte pe cei milostivi: Fericiţi cei milostivi, că aceia se vor milui. Cuvânt care atât de mult i-a atins sufletul încât, încât din acel moment a căutat ca nu cumva vreun sărac ce i-ar fi cerut de mâncare să fie lipsit de milostenia ei. Cum fapta bună totdeauna este pizmuită de cei răi, n-a fost cu putinţă să nu pătimească şi sfânta mii de ispite, primind până şi moarte mucenicească.

După ce a murit mama sfintei, tatăl ei şi-a luat altă soţie. Mama vitregă, văzându-i milostivirea şi alte fapte bune ale ei, a început a-i face necazuri neîncetate, bătând-o şi pârând-o tatălui ei şi pornindu-l spre mânie. De multe ori văzând fericita pe săraci şi pe flămânzi, biruită de milostivire îşi da hainele ei şi le împărţea din bucatele pe care mama vitregă i le dădea să le ducă la ţarină, tatălui ei.

Mergând ea după obicei să ducă bucate tatălui, care era cu plugul la ţarină, şi ieşindu-i înainte săracii şi flămânzii şi neavând altceva să le dea, le împărţea din bucatele ce le ducea tatălui său. Aceasta făcând-o de multe ori, şi tatăl ei rămânând flămând, a certat pe femeia sa, care l-a încredinţat că trimite totdeauna bucate de ajuns, încă şi de prisos. Astfel, tatăl se hotărăște să o păzească pentru a vedea ce se întâmplă cu mâncarea ce îi era trimisă.  Așadar, mergând la vremea la care ştia că vine fericita cu bucatele, s-a aşezat la loc potrivit şi, pândind-o, a văzut ce făcea fiică-sa cu bucatele. Biruit fiind de mânie şi uitând dragostea părintească, s-a pornit asupra ei, să o apuce de cosiţe şi să o bată, ba chiar a azvârlit în ea cu barda ce o avea la brâu şi lovind-o a rănit-o la un picior. 

Îndată, Filofteia, la cei cei doar 12 ani ai săi, şi-a dat sfântul şi fericitul ei suflet în mâinile lui Dumnezeu. Și s-a spăimântat tatăl său pentru ceea ce făcuse, dar mai mult din pricina luminii dumnezeiești ce acoperea trupul fiicei sale. Și vrând acesta a o ridica nu putea nici măcar a se apropia de ea. Deci a alergat în cetate şi a spus arhiepiscopului şi mai-marilor cetăţii toate pe rând cum s-au întâmplat şi cum acum trupul fericitei zace pe pământ şi că este cinstit de Dumnezeu cu strălucire cerească. Aceasta auzind arhiepiscopul împreună cu cei mai mari ai cetăţii şi cu popor, au alergat cu făclii şi cu tămâie şi cu rugăciuni, şi văzând sfântul trup strălucind cu acea dumnezeiasca lumină, s-au minunat cu toţii şi au lăudat pe Dumnezeul minunilor.

După rânduială dumnezeiască și voința Sfintei, moaștele acesteia ajung la Curtea de Argeș de unde dă tămăduiri de tot felul de boli celor ce aleargă cu credinţă la ea. 

Vrem să ne mântuim? Cu milostenia să călătorim, după pilda Sfintei Mucenițe Filofteia cea prăznuită astăzi. 

Scurtă rugăciune către Sfânta Filofteia

O, întru tot lăudată şi mult milostivă Muceniţă Filofteie, primind mulţumirea noastră cea săracă şi această puţină rugăciune de acum, de toate relele ne păzeşte, pace lumii mijloceşte, de vrăjmaşii cei văzuţi şi nevăzuţi ne mântuieşte şi ne apără pe noi de veşnica osândă, ca dimpreună cu tine, lui Hristos Dumnezeu să-I cântăm: Aliluia!