De-ar fi știut seara de 4 decembrie a anului 2017 ce aveau să-i aducă ceasurile de amiază ale următoarei zile, cum și-ar mai fi tihnit oare odihna? Deși niciodată nu ne e dat a ști ”ziua și ceasul”, ele, și ceasul și ziua, vin. Vin, trezesc amintiri și-aștern dureroase și duioase lacrimi în priviri.  

Pentru că dacă am urmărit ceva în cele ”11 zile trăite în Duhul Regelui” ale lui 2017, fie din transmisiunile televizate, fie din mediul online, fie din mijlocul celor care simțeau vremurile sau a celor care L-am condus de la Palatul Regal – Dealul Patriarhiei – Băneasa – Curtea de Argeș, au fost reacțiile/trăirile/lacrimile oamenilor simpli. Oamenii Majestății Sale. 

Dolii apărute la geamuri, mâini muncite care adăposteau cu grijă Chipul celui petrecut în veșnicie, pălării sfios scoase în fața convoiului funerar, gări pline, costume tradiționale care nu știu să-și mai fi găsit vreodată potrivitul loc ca atunci, acolo, înaintea catafalcului Unsului Lui Dumnmezeu, un Arc de Triumf cum nouă, celor mai tineri, nu ne mai fusese dat a vedea, lacrimi, dor, liniște și altfel de români într-o altfel de Românie. 

În Arad, rostind numele Majestății Sale, gândul se leagă fără tăgadă cu ”Asociația Amicii Regelui Mihai” și cu Omul care, cu sacrificii numai de el știute, a ținut vie flacăra recunoștinței și dragostei față de Cel de al cărui Nume avea să își lege destinul aproape trei decenii. Este vorba de domnul Arthur Chomiuc, cel care, înțelegându-mi dorul, mi-a înlesnit accesul la Cartea de Condoleanțe deschisă la sediul Asociației în 5 decembrie 2017. Îmi doream ca, la doi ani de la plecarea Majestății Sale, să culeg dintre florile lăsate acolo de arădeni și nu numai, iar mai apoi, alcătuind un buchet de gânduri și de rânduri să I-l duc prinos în ziua de pomenire. 

BUCHET DE GÂNDURI ȘI DE RÂNDURI

Ai în față Cartea de Condoleanțe. Nu doar o carte, nu doar file, nu doar urme de cerneală, ci o emoție. Una pe care o ții în mâini, o parcurgi cu ochii și o înțelegi cu sufletul... Chiar și acum, la doi ani de la întâlnirea în Înaltul Cerului cu Regina Ana. 

”Membrii și simpatizanții din toată țara a ”Asociației Amicii Regelui Mihai”, cea care a fost cu toată dăruirea vreme de 30 de ani alături de Majestatea Sa Regele și Familia Regală își exprimă tristețea și regretul la aflarea veștii trecerii la cele veșnice a Majestății Sale Regele Mihai I al României. Nihil Sine Deo, deviza Casei Regale, va trăi veșnic în conștiința noastră” (Arthur Chomiuc, Președinte Asociația ”Amicii Regelui Mihai”)

”Un pios omagiu, acum la trecerea la cele veșnice a Regelui nostru Mihai I al României, care a fost un simbol al adevărului și al dreptății pentru noi” (Familia Jurcă, 9 dec. 2017, Austria)

”Sire, știam că urmează inevitabilul, dar ziua de 5 decembrie a adus multă durere. Cine va iubi poporul român așa cum l-ați iubit Majestatea Voastră?” (Familia Șoliu)

”Zi tristă pentru mine, familia mea și familia întregii națiuni române. Decesul Majestății Sale îngenunchează poporul român printr-o rugăciune comună pentru sufletul Regelui nostru. Rămâi cu bine, Majestate!” (Demian Waler) 

”... să reținem pledoaria Majestății Sale pentru Libertate și Democrație, Identitate și Demnitate, Moralitate și Omenie. Somn lin, Majestatea Voastră!” (prof. Univ. Dr, Lizica Mihuț)

”... Regele nostru, un om de o măreție, bunătate și modestie exemplară. Drum bun, Majestate!” (Ionel Schlesinger, președintele Comunității Evreilor Arad)

”Națiunea română a pierdut un om de o valoare inestimabilă. Dumnezeu să-l odihnească, iar Lumina Sa să ne călăuzească prin întunericul zilnic.” (Adrian Cotoraci)

”...Va rămâne veșnic în memoria noastră, a cadrelor didactice, dar și în memoria părinților și elevilor școlii noastre. Suntem profund marcați de pierderea suferită a întregului popor român...” (prof. Gavra Luminița, director Școala Gimnazială ”Regina Maria ” Arad) 

”Din păcate pentru mine s-a mai dus un reper al modelelor de urmat în viață. Alături de Senior, Majestatea Sa a fost și rămâne un model” (avocat Alin Gherga)

”Sunt profund îndurerată de pierderea Majestății Sale. Deși sunt foarte tânără, el va rămâne în sufletul meu ca un simbol al dreptății și demnității”  (Denisa Stratulat) 

”Gânduri înălțătoare pentru cel mai minuat OM pe care l-am cunoscut” (Florica și Florea Julean) 

”Tristețe profundă în sufletele noastre în acest moment al despărțirii. Vie va rămâne în memoria noastră acest model de viață petrecută pe pământ” (Vid Lucreția)

”Un ultim omagiu pentru cel care a fost conștiința națiunii” (T. Zoltan)

”Adio, Regele nostru iubit, care ne-ai fost icoana tinereții și maturității noastre...” (Mircea Dan Irimescu, ARM Arad)

”Doamne, ne-ai lăsat țara orfană! Sufletul Majestății Voastre va rămâne mereu cu noi și știm că ne veți ocroti de acolo din ceruri” (Diana Birta) 

”Vă voi păstra mereu în inimă și în minte, așa cum am făcut mereu” (Corina Moldovan) 

”Sincere condoleanțe din partea copiilor, locuitorilor și învățătoarei din satul Coroana, județul Constanța” (înv. Maria Constandache) 

”Regalitatea a fost o șansă pe care am ratat-o în 1990. Dumnezeu să te odihnească, Mihai! Vei rămâne regele nostru pentru totdeauna. Tăcerea, ca o binefacere” (C.B.)

..................................................................................................

Pe noi, acum, cine ne mai iubește?

Și, da, a fost cumva aparte și să mă întâlnesc chiar cu propriile gânduri lăsate, în 10 decembrie 2017, acolo, în fața icoanei Sale, în Cartea de Condoleanțe: 

”Târziu V-am iubit, Majestate!

Până în anii ’90 V-am știut doar din șoaptele tatălui meu și V-am intuit din lacrimile din colțurile ochilor care însoțeau aceste șoapte. Nu, cărțile de Istorie nu ne-au făcut cunoștință cu Majestaea Voastră înainte de 1989, dar nici în anii de liceu pe care i-am urmat imediat după Revoluție. V-am regăsit, iubit și înțeles odată cu întoarcerea în țară după acea ”lungă și loială așteptare”. Chiar dacă atunci avionul a ”trebuit” să vă întoarcă în exil, am înțeles, la doar cei 15 ani cât aveam atunci, că trebuie să vă descopăr singură, pentru că cei care vă ascunseseră din cărțile de Istorie acum întorceau avionul din drum... Am căutat, am înțeles și am regretat că în primii 15 ani de viață mi-ați fost ”furat”. 

Acum, după ce V-am înțeles și trăit după putință ”duhul”, din trista zi de 5 decembrie de an 2017, tot ce pot să mă mai întreb este... Pe noi, acum, cine ne mai iubește? 

Rămas bun, Majestate!” (Daniela Burlacu)

ACEA RUGĂ...

S-au scris multe, s-a scris mult s-a simțit și mai mult. Și oricât de mare ar fi fost dimensiunea emoțiilor în fața gândurilor și rândurilor multora în zilele de doliu și cele ce-au urmat, totuși liantul tuturor a fost atunci și-n anii ce-au urmat... o rugăciune găsită la ”Gardul Plângerii” de la Palatul Regal și pe care o voi reda ori de câte ori voi avea ocazia cu nădejdea că, vreodată, cineva va apărea și-mi va spune ”eu am scris-o”: 

„Majestatea Voastră, 

După tot ce ați făcut pentru noi și n-am știut să Te-nțelegm, iartă-ne că îndrăznim să te rugăm…

Iartă-ne că Spiritul Nostru nu este încă Liber, așa cum vrei, să fie liber…

Iartă-ne că încă nu suntem demni, așa cum vrei, să fim demni…

Iartă-ne că încă nu suntem cinstiți, întâi cu noi înșine, așa cum vrei, să fim cinstiți…

Iartă-ne că încă rătăcim singuri printre noi toți și singuri în noi înșine, așa cum nu vrei…

Iartă-ne că Trecutul l-am uitat, Prezentul e altfel decât îl vrei, iar Viitorul se pare că nu putem să-l atingem. Viitorul pe care Majestatea Voatră îl vrea pentru noi.

Iartă-ne pentru că încă nu suntem așa cum vrei să fim…

Noi, cei ce credem în Majestatea Voastră, Te rugăm să ne ierți pe toți și împreună cu Dumnezeu să ne Luminați Spiritul cel amorțit…

SUNTEȚI SINGURII CARE MAI PUTEȚI!”

”Regele nu moare, trăiește veșnic în sufletul poporului” (Maria-Laura J., Germania)

România, 5 decembrie 2017 – 5 decembrie 2019.

RĂMAS BUN, VEȘNICĂ ODIHNĂ, MAJESTATE!