Național Cultură Ultima oră
”Eu, Carol, şi al meu popor, clădit-am într-un gând şi-un dor…” – Castelul Peleș, inaugurat în urmă cu 137 de ani
”Eu, Carol, şi al meu popor, clădit-am într-un gând şi-un dor…” – Castelul Peleș, inaugurat în urmă cu 137 de ani
07/10/2020 ⋅ 1 comentarii

"Am zidit acest castel, ca un semn durabil că dinastia, aleasă de bunăvoie de națiune, e înrădăcinată adînc în această frumoasă țară şi că noi recompensăm iubirea poporului nostru, printr-o încredere nelimitată în viitorul scumpei noastre patrii. Îmi îndeplinesc deci o datorie sfîntă, ridicînd în această casă a noastră, cu vin românesc, primul pahar, în cinstea şi pentru fericirea României" -Regele Carol I, 7 oct 1883.

Astăzi, 7 octombrie, se împlinesc 137 de ani de la inaugurarea Castelului Peleş de la Sinaia, reşedinţa de vară a regilor României, aflat pe Valea Prahovei, în codrii Bucegilor, la 44 km de Braşov şi la 122 km nord de Bucureşti, pe valea râului Peleş.

Construit de Regele Carol I și de Regina Elisabeta, a luat fiinţă prin cumpărarea cu fonduri personale de către Regele Carol I a unui teren din apropierea Mănăstirii Sinaia. Toate cheltuielile, sub stricta supraveghere a suveranului, fiind achitate din fondurile sale personale, conform familiaregala.ro.

În urma unei vizite pe care domnitorul Carol împreună cu doamna sa Elisabeta au făcut-o la mănăstirea Sinaia s-a statornicit în gândul viitorului rege ideea de a-şi clădi acolo o reşedinţă de vară.

În vara anului 1875, fundaţia castelului era terminată, iar la sfârșitul lunii august a avut loc punerea pietrei de temelie, unde au fost îngropate două pergamente care conţineau declaraţia de intenţie şi actul de fundaţie al Castelului Peleş, închise într-un tub de sticlă, închis într-unul de plumb, împreună cu o colecţie de monede bătute în număr redus, cu chipul domnitorului Carol.

Castelul s-a ridicat după planurile arhitecţilor Johannes Schultz şi Karel Liman şi a fost decorat de celebrii artişti J. D. Heymann din Hamburg, August Bembé din Mainz şi Berhard Ludwig din Viena.

Drept conducător al şantierului a fost ales arhitectul Jean Schulz din Lemberg, căruia i s-a încredinţat supravegherea lucrărilor tehnice, iar un comitet de construcţie, format din sculptorul Curţii, Martin Stohr, şi din secretarii particulari ai domnitorului, Georges Coulin şi Louis Basset, a fost desemnat pentru controlul gestiunii financiare.

Materialele de construcţie au fost extrase de pe acel domeniu sau din vecinătate. Astfel, zidăria a fost făcută cu pietriş din Prahova, piatra a fost extrasă din carierele de la Piatra Arsă şi Luna Mare, în apropierea Mănăstirii Brebu, piatra verde a fost adusă de la Slănic, lemnul a fost tăiat din pădurile din vecinătate, iar cărămizile au fost coapte chiar pe şantier.

La 10 mai 1881, Carol I a fost înscăunat ca Rege, iar cuplul regal s-a mutat la Pavilionul de Vânătoare (Foişorul), ale cărui lucrări fuseseră încheiate.

După 1879, lucrările nu au mai fost conduse de inginerul Doderer, astfel că planurile au fost radical modificate, toată partea superioară a castelului find ridicată după indicaţiile Regelui Carol, care poate fi considerat, pe drept cuvânt, principalul arhitect al palatului, iar Stăhr, executantul conştiincios şi priceput al gândurilor regale.

În toamna anului 1883, castelul şi dependinţele au fost terminate, iar la 25 septembrie/7 octombrie avea loc  inaugurarea oficială.

”Ora 10 și jumătate singur pe jos la castel, unde totul e pregătit pentru sfințire. (…)Ploaia încetează. Ora 12 și jumătate sfințirea armelor din curtea castelului de către mitropolit. Cler, cor. Gardă de onoare cu muzică. D. Ghica, Rosetti, toți miniștrii în afară de Brătianu, Crețescu, președintele Curții de Casație, Grădișteanu, președinte al Curții de Conturi, prefectul Poliției, efori, prefectul de Prahova, președintele Consiliului general, generalii Cernat, Budișteanu, Fălcoianu etc. Ridicarea steagului este salutată cu salve. Stohr îmi înmânează cheia de la poarta centrală, pe care eu o descui. Citesc documentul de inaugurare și îl semnez. Mitropolitul sfințește întreaga clădire, aproape toate încăperile. Ora 2 dineu în sufrageria cea mare, 50 de persoane, de asemenea Gr. Sturdza, care a venit din Moldova. La dejun țin primul toast, în cinstea țării. D. Ghica în cinstea noastră. Apoi vorbesc Alecsandri, Rosetti, care e foarte călduros, mitroplitul și Cernat”, nota Carol I în jurnal. 

În acea zi a avut loc o slujbă solemnă la Mănăstirea Sinaia, în prezenţa Mitropolitului Primat, a demnitarilor statului şi ai armatei, iar în faţa castelului, un batalion de vânători, cu drapel şi muzică, a dat onorurile.

Mitropolitul Primat, urmat de tot soborul de preoţi ai Mitropoliei şi de călugării mănăstirii, au oficiat un Tedeum şi au sfinţit apele, apoi, Generalul Creţeanu, şeful Casei Militare a Regelui Carol I, a citit următorul document:

„Eu, Carol I, Domn şi Rege, Cu Elisaveta Regina, După o silinţă neobosită de doi ani, în luptă cu un tărâm nestatornic, străbătut de izvoare, isbutit-am a pune la poalele Bucegiului, temelia acestei clădiri, În anul mântirii 1875, iar al Domniei Noastre al IX-lea. Zidirea s-a oprit pe timpul războiului pentru neatârnarea României. Intrat-am în această casă a noastră în anul mântuirii 1883, iar al Domniei Noastre al XVll-lea; datu-i-am nume: „Castelul Peleşului”.

Acest document a fost semnat de către suverani, de Mitropolitul Primat şi de toţi cei aflaţi acolo, cu această ocazie fiind bătută o monetă comemorativă, operă a gravorului german Kullrich.

La dejun, Regele, închinând paharul, a spus „Am înălţat acest castel, pentru a dovedi că Dinastia, liber aleasă de către naţiune, are adânci rădăcini în această frumoasă ţară; că suntem în comună legătură de dragoste cu poporul nostru şi că avem o încredere fără de margini în viitorul scumpei noastre patrii. Este pentru mine o datorie sacră, şi în acelaşi timp îndeplinirea uneia din cele mai sincere dorinţi ale inimei mele, să ridic, în această nouă casă a noastră, întâiul pahar plin de vin românesc, în cinstea şi pentru propăşirea României. Dumnezeu să ocrotească scumpa noastră Patrie!”.

Castelul (şi domeniul) Peleș a avut o importanță deosebită pentru istoria României, aici s-a născut, în 1893, viitorul rege Carol al II-lea (1930 – 1940), primul rege al dinastiei născut pe pământ românesc și primul botezat în religia ortodoxă, apoi, în anul iulie 1921, la Foișor, s-a născut fiul său, viitorul rege Mihai I, în iulie 1931 a avut loc nunta principesei Ileana, una dintre surorile lui Carol al II-lea, iar în 1933 au avut loc ceremoniile de marcare semicentenarului Castelului Peleș.

Până în anul 1948, Castelul Peleş va rămâne reședință a familiei regale, apoi este confiscat de regimul comunist, pentru ca, în anul 1953, să devină muzeu.

Între anii 1975 – 1990, Nicolae Ceaușescu a ordonat închiderea domeniului pentru public, singurele persoane acceptate pe acest domeniu fiind cele de întreținere, militare și personalul de pază, întreaga zonă fiind declarată zonă de protocol.

În anul 1990, și Peleşul şi Pelișorul sunt deschise publicului spre vizitare, iar în 2006, guvernul a anunțat retrocedarea castelului Regelui Mihai I al României.

Regele Mihai I s-a întors la Castelul Peleș în iunie 2008, la șaizeci de ani după plecarea forțată din țară.

„Castelul Peleş este un simbol al independenţei şi puterii ţării noastre. Cea mai frumoasă coroană regală este încrederea şi dragostea românilor, iar valoarea ei stă în propriile merite ale României.” (Regele Mihai I, Parlamentul României, 2011).

Castelul Peleș, 137 de ani de la inaugurare. 

"Eu, #Carol, şi al meu popor

Clădit-am într-un gînd şi-un dor,

În timp de lupte-al Meu Regat

În timp de pace-al Meu Palat"

Redacția Glasul Cetății își rezervă dreptul de a selecta și modera comentariile în funcție de relevanța lor față de subiect. Comentariile care nu fac referire la subiectul prezentat nu vor fi aprobate. De asemenea, răspunderea juridică aparține autorului comentariului.

07.10.2020 23:38
Mihaela Pană
Doamne odihnește sufletele lor și intareste-ne pe noi păcătoșii să purtăm sabia mai departe pînă la ultima picătură de SINGE DE ROMÂNI, DEACEEA SAU PURTAT RAZBOAIE, CA NOI SA AVEM LIBERTATEA ACUM".