Ziua Adormirii Maicii Domnului, zi de bucurie în cer și pe pământ. Bucuria cerească a întâlnirii pentru veșnicie a Mamei cu Fiul și bucuria pământească a aflării în al Maicii Domnului mormânt nădăjduitoarea noastră scară către cer. 

Nădejde căreia îi dăm glas ori de câte ori citim Acatistul Adormirii Maicii Domnului, iar la finalul fiecărui Icos zicem ”Bucură-te, ceea ce eşti plină de har, care, întru adormirea ta nu ne laşi pe noi!”. Adoarme, se odihnește în brațele Fiului, dar nu ne lasă. 

Și dacă nu din binecuvântatul popas al zilelor de 14 și 15 august al fiecărui an parcurs pe calea mântuirii nu ne culegem nădejdea, atunci când? Postul, faptele, gândurile, chemarea clopotelor, fumul de tămâie, lumina lumânărilor, pelerinajele, rugăciunile, florile, pașii purtați pe cărările Liturghiilor au clădit în aceste două zile o catedrală a nădejdii în care, fiecare în parte și toți împreună, prohodind-o pe Maica Vieții ne-am așezat propria nădejde a vieții de dincolo de vremelnica viață. 

”Bucură-te, preamărită, că vine cu slavă la tine Fiul lui Dumnezeu să te ia la cer”, îngerul întâistătător din cer a fost trimis să spună Împărătesei cerului şi a pământului. Iar odată cu bucuria Maicii și bucuria neamului creştinesc, căruia, odată cu mutarea la cer, solitoare către Dumnezeu s-a făcut. 

Mijlocitoare către Dumnezeu este Maica Domnului astăzi prăznuită și pentru credincioșii arădeni, cărora, atât ieri cât și astăzi, îngerii le-au numărat pașii făcuți pe calea bisericilor și a mănăstirilor. 

De la Adormire spre Naștere

Într-un drum parcurs de la Priveghere la Liturghie între cele două mănăstiri care stau de strajă municipiului Arad, Hodoș-Bodrog și Gai, una cu hramul Adormirii Maicii Domnului iar cealaltă Nașterea Maicii Domnului, Preasfințitul Părinte Emilian Crișanul a surprins simbolic întregul parcurs al anului bisericesc și chiar esența praznicului de astăzi. Praznic al Adormirii Maicii Domnului în care noi ne aflăm nădejdea nașterii în veșnicie. 

În cuvântul de învățătură așezat la sufletele credincioșilor și a maicilor de la Mănăstirea Gai, Preasfinția Sa  a vorbit despre taina morții prin care trece Maica Vieții, învățăturile acestui mare praznic, virtuțile Maicii Domnului pe care trebuie să le cultivăm în propriile vieți și mărturiile lucrării sale care ne întăresc credința în prezența iubitoare a Născătoarei de Dumnezeu în cer și pe pământ. 

Cuvântul Ierarhului: Adormirea Maicii Domnului - nădejdea vieții noastre

”Praznicul Adormirii Maicii Domnului concentrează întreaga mariologie ortodoxă, dezbătută în cadrul Sinoadelor Ecumenice (III și IV) și completată de numeroși Sfinți Părinți și teologi ai Bisericii.

Originea instituirii acestei sărbători este dată de sfințirea unei biserici închinată Adormirii Maicii Domnului, care a fost înălțată în Grădina Ghetsimani, de către împăratul Mauriciu al Bizanțului (582-602), fiind statornicită ziua de 15 august ca zi de prăznuire în tot Imperiul.

Sfânta Scriptură a Noului Testament nu face nicio referire la viața Maicii Domnului după Învierea Domnului, numeroase informații ne sunt oferite de Sfânta Tradiție a Bisericii. Doar cartea Faptele Apostolilor (1,14) face referire la prezența Maicii Domnului în Ierusalim, alături de Sfinții Apostoli, la frângerea pâinii: „Toți aceștia - adică apostolii - într-un  cuget stăruiau în rugăciune împreună cu femeile și cu Maria, mama lui Iisus, și cu frații Lui”.

Tot Sfânta Tradiție este și cea care ne vorbește despre Adormirea Maicii Domnului. Troparul Praznicului sintetizează viața, lucrarea și preamărirea Maicii Domnului: „Întru naștere fecioria ai păzit, întru adormirea lumea nu o ai părăsit, de Dumnezeu Născătoare; mutatu-te-ai la viață, fiind Maica Vieții, și cu rugăciunile tale izbăvești din moarte sufletele noastre”.

Troparul și Icoana ortodoxă a acestei sărbători arată legătura interioară între taina fecioriei Maicii Domnului în timpul nașterii Domnului Hristos și taina morții Maicii Domnului, care trece prin moarte și se mută la viața veșnică, rămânând în același timp pururea prezentă în Biserică, prin rugăciunile ei, așa după cum Hristos - Domnul, Cel mort și înviat, rămâne permanent prezent în Biserica Sa până la sfârșitul veacurilor (cf. Matei 28,20).

Maica Domnului nu poate fi despărțită de Fiul niciodată. Taina ei este taina Lui. Ea este ființa umană smerită și binecuvântată din care Dumnezeu - Cuvântul S-a întrupat, devenind Om. Ea a purtat în brațe pe Hristos - Pruncul și L-a arătat lumii. De aceea, ea este icoana Bisericii, care poartă în ea pe Hristos și-L arată lumii, prin Evanghelie, prin Sfintele Taine și prin sfințenia vieții.

În icoana ortodoxă Maica Domnului poartă pe Pruncul Hristos pe brațul ei stâng, iar cu brațul drept Îl arată lumii. În icoana Adormirii Maicii Domnului, Hristos Domnul poartă acum în brațele Sale sufletul Maicii Domnului și se uită cu dumnezeiască iubire și respect spre trupul ei care trece prin moarte pentru a se muta și odihni în sfințenia vieții din Împărăția lui Dumnezeu.

Îngerii, Apostolii, evangheliștii și rudele apropiate, cinstesc cu cântări de tânguire și laude, taina morții prin care trece Maica Vieții. Ea trece prin moarte și apoi se mută la cer, fiindcă este Maica lui Hristos, Cel Care a murit și a înviat din morți, pentru ca toți cei ce mor în Adam să învieze în Hristos (I Corinteni 15,22). Faptul că Maica Domnului trece prin moarte și apoi se mută la cer, arată că ea rămâne icoana Bisericii purtătoare a tainei lui Hristos, prin care lumea se mută de la moarte la Viață.

Prohodul Maicii Domnului este o slujbă de cinstire a morții și mutării la viața veșnică a Născătoarei de Dumnezeu, slujbă compusă după modelul Prohodului Domnului. Reținem din această slujbă legătura spirituală puternică între taina lui Hristos și taina Fecioarei Maria, și felul în care Ortodoxia leagă taina morții și mutării la viața veșnică a Maicii Domnului de taina morții și Învierii lui Hristos:

„În mormânt, Viață,

Pus ai fost, Hristoase,

Și-a vieții Maică-acum intră în mormânt,

Și se mută la viața cea de sus”.

Din cuprinsul acestui Praznic învățăm multe lucruri necesare vieții pământești în vederea dobândirii vieții cerești. În primul rând învățăm că darul vieții primit de la Dumnezeu are continuitate în veșnicie. Maica Domnului rămâne pentru toți cei care cred în puterea și sfințenie ei, mijlocitoare și rugătoare înaintea Sfintei Treimi. Preacinstirea ei înseamnă și dragostea față de Fiul ei, Domnul Hristos.

Ascultarea, smerenia, discreția, dragostea și răbdarea Maicii Domnului sunt virtuți și atitudini firești pe care trebuie să le cultivăm în viața noastră creștină spre a ne bucura de harul și slava lui Dumnezeu.

Mărturiile lucrării Maicii Domnului în lume de la Ghetsimani la Athos, de la Efes la Nicula, de la Hodoș-Bodrog la Neamț și din toată lumea creștin-ortodoxă, ne întăresc credința în prezența iubitoare a Născătoarei de Dumnezeu în cer și pe pământ.” a spus Preasfințitul Părinte Emilian Crișanul.

Se spune că ochii sunt odihna și oglinda sufletului. Puși în evidență tocmai de purtarea măștilor de protecție, conform recomandărilor făcute de autorități în contextul pandemiei de coronavirus, putem spune că Mănăstirea Gai a fost astăzi o mare de oglinzi frumoase... iar asta am observat-o încercând să surprindem câteva cadre care să depună mărturia unui timp petrecut cu folos într-o zi de 15 august a unui an 2020 destul de greu încercat.  

Distanțați fizic, dar uniți în rugăciune și dragoste față de cea astăzi purtată în brațe de Fiu, credincioșii arădeni și cei de pretutindeni au spus împreună cu Ierarhul lor: ”Bucură-te, ceea ce eşti plină de har, care, întru adormirea ta nu ne laşi pe noi!”. Astăzi, poate mai mult ca în alți ani:

”Crăiasă alegându-te,

Îngenunchem rugându-te,

Înalţă-ne, ne mântuie

Din valul ce ne bântuie;

Fii scut de întărire

Şi zid de mântuire,

Privirea-ţi ado­rată

Asupră-ne coboară,

O, Maică prea curată

Şi pururea fecioară,

Marie!” (Rugăciune, Mihai Eminescu)

La mulți ani tuturor celor care purtați numele Maicii Domnului!