Un gând spre Diaspora. De fapt, spre ai mei. Asta scriam ieri, atunci când încercam a îmbrăca în cuvinte Dorul din țară pentru cei plecați. ”NEPOT DIN DIASPORA”, al meu, al tău, al nostru…

Iar atunci când gândul ți-e tot plin de ei, într-un mod cu totul neașteptat, primești și răspunsul. De citit, mesajele alor noștri diasporeni le citesc fără saț ori de câte ori vreunul dintre ei picură din suflet pe paginile de socializare. Am momentele mele când legătura cu ei, știuți și neștiuți, ating altfel emoția și îi dau frâu liber în colțuri de ochi: de sărbători (Crăciun și Paște), vara, atunci când în drumul lor spre casă, opresc la shaormeria de la colț pentru a-și potoli foamea și dorul (de câte ori, urmărindu-le numerele de la mașini și multele bagaje n-am citit în ochii lor acel ”Sunt acasă!”…) și în zilele de votare. Ce au făcut și fac ei acolo, la ”cozile” alea cu greu putem noi intui în cele câteva minute până la secția de votare de la colț. Dar le citesc mesajele și-i simt ai mei. 

Și astăzi am făcut la fel. Multe… dar unul l-am simțit ca fiind Răspunsul. Acel răspuns pentru toți cei de acasă, dar în același timp doar pentru mine. 

Un gând din Diaspora. De fapt, de la ai noștri. Pentru mine, pentru noi.

”Ștampila unui diasporean nu este doar o opțiune politică.

Sunt kilometri de DOR!

Sunt lacrimi, frustrări, durere, neputință.

Sunt diminețile în care te trezești singur și nopțile pe care le dormi ținând în brațe doar o pernă.

Sunt mesele la care mănânci doar tu cu tine.

Sunt gândurile care te apasă.

E inima ce bate-n gol.

E sufletul greu pe care-l târăști zi de zi pân' la speranța revederii.

Sunt ochii triști ai unui părinte. Inima strânsă a unui bunic. Lacrimile unui frate.

Sunt sărbătorile cu scaunul liber pe care nu se așează nimeni.

Sunt zilele în care ei nu sunt... tu nu le ești.

Ștampila unui diasporean este dorință.

De aproape.

De perna sub căpătâi.

De brațe întinse.

De stins dorul ce sugrumă.

 Ștampila unui diasporean e iubirea de ȚARĂ, de NEAM, de PĂMÂNT, de SEMENI!

Să ne fim uniți! Să ne fim alături! Să ne fim TOȚI!

Să ne fim aceeași inimă... română!”

Semnat, Iuniana Daniela Popescu ”o româncă ce-și iubește țara, n-a uitat-o și n-o va uita”. 

MI-E DOR DE TINE! ȘI MIE!