Pe 17 iunie 1910, românul, inginerul şi inventatorul Aurel Vlaicu a realizat primul zbor din istoria aviaţiei române. Avionul a fost conceput, realizat şi pilotat în România de Aurel Vlaicu, iar zborul a avut loc pe Dealul Cotrocenilor, în Bucureşti. Era primul „avion naţional” – avion realizat de un român pe pământul României. Deşi n-a zburat decât vreo 50 de metri la o înălţime de 3-4 metri, Vlaicu a fost peste măsură de bucuros: „Nici Alpii nu mi-i închipuiam mai înalţi ca înălţimea la care mă ridicasem eu. Fiindcă patru metri erau pentru mine un record care-mi consacra maşina. Zburasem şi aceasta era principalul”, notează MApN.

Istoria Aviaţiei Militare Române începea, așadar, cu zborul realizat de inginerul Aurel Vlaicu, cel care, în 1910, a proiectat, a construit şi a zburat cu primul avion al armatei române. Avionul a fost realizat la Arsenalul Armatei din Bucureşti, cu sprijinul Ministerului de Război și al Casei Regale. Era un monoplan, cu un motor rotativ de 50 CP, care punea în funcţiune două elici, potrivit Aeronautica Militară Română. 

În urma evenimentului din 17 iunie 1910, România devenea a doua țară din lume, după Franța, care reușise să pună în funcțiune un avion.

Avionul „Vlaicu 1”  fost brevetat de inventatorul său, sub denumirea de „Maşină de zburat cu corp în urmă de sageată”.

Dorind să perfecționeze aparatul de zbor, inginerul de geniu pune bazele unui al doilea avoin, renumitul „Vlaicu II”, cu care reușește performanța de a zbura în mai multe orașe și cu care participă și în cadrul unor turnee internaționale, acolo unde își prezintă numeroasele invenții.

Aurel Vlaicu a reușit să folosească avionul chiar și în timpul războiului, reușind ca prin invențiile sale să participe la restaurarea siguranței naționale, prin îndeplinirea unor misiuni de observație aeriană.

Foto: MApN