Auzim deseori, în viața de zi cu zi... ”tu trăiești într-o lume paralelă”. Și așa și este. Nu puțini dau impresia că trăiesc așa. Dar îndrăznesc să spun că nu sunt singuri vinovați de paralelismul vieții lor. Ei au fost induși în direcția asta. De cine? De formatorii de opinie, de prezentatori tv care au tot felul de invitați care emit varii opinii... în general de către toți cei care adună în jurul lor mai mulți sau mai puțini privitori spre a le împărtăși păreri pe diferite subiecte.  În genere ce poate fi rău… ba dimpotrivă... deci unde e problema?   

Problema este în modalitatea de selectie a invitaților. Aproape întotdeauna exagerat de subiectivă (amic, neam, recomandarea unui ”x” etc), imaginea publică a personajului nefiind întotdeauna aceeași cu imaginea pe care o are cel care-l invită. Dar asta cred că de cele mai puține ori... în general chiar și acesta are percepția reală a personajului dar nu ține cont de ea, neînțelegând cât de important este rolul său de CREATOR DE UNIVERSURI, care de multe ori ajung să fie paralele, fapt ce se deduce cu prisosință din societatea care ne înconjoară. Cei care sesizează aceste discrepanțe, dintr-o așa zisă complezență le acceptă participând și ei la rândul lor la crearea de universuri paralele. Participă, dar fără a se înscrie în ele... dar suficient că sunt și ei zidari tăcuți ai unor percepții ideale care pentru ei rezistă până la ieșirea din incintă... pe când alții, marea masă, ramân încarcerați în acel univers frumos clădit pe stâlpi de ceară fără a mai întrezări măcar o fereastră.  

(A nu se confunda pozitivul și echilibrul cu o frumusețe de suprafață putredă interior)  

Da, sunt de acord cu promovarea în general a ideilor pozitive dar atât timp cât alegerea unei știri pozitive în detrimentul uneia negative nu lezează bunul mers al lucrurilor, al cetății si care de perspectivă nu riscă a face mai mult rău decât bine, prin lipsa de atitudine.   

Dar revenind la universul nostru, mulți dintre formatorii de opinie, organizatori de conferințe, seminarii, dezbateri etc... nu reușesc să depășească condiția de a face ceva... mai precis ei fac ceva, dar doar atât, limitându-se eventual la un minim câștig al propriei imagini ori al unei plăceri caduce... fără a gândi de perspectivă în promovarea unei imagini ori idei și impactul acestora asupra unei societăți... și așa debusolată și lipsită de autentice valori.  

Privim și nu înțelegem, ne prefacem că nu știm și de cele mai multe ori nici nu vrem să știm că ce vedem e ceea ce proiectăm, susținem și promovăm…