Veste bună-n Cetate! Miercuri, 15 iulie 2026, au început lucrările la Centrul de îngrijiri paliative din Arad. 

Marți, 14 iulie 2026, la sediul Centrului Eparhial al Arhiepiscopiei Aradului, s-au semnat documentele oficiale privind predarea amplasamentului și a bornelor de reper către antreprenor. 

Ca urmare a finalizării acestei etape procedurale, execuția lucrărilor din cadrul proiectului „Reabilitarea, modernizarea și dotarea Centrului de îngrijiri paleative – Arad” va fi demarată începând cu data de 15 iulie 2026, anunța ieri Biroul de Presă al Arhiepicopiei.

Inițiativa acestui proiect de anvergură datează din cursul anului 2020, fiind rezultatul demersurilor și al consultărilor instituționale purtate între Preafericitul Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române și Înaltpreasfințitul Părinte Timotei, Arhiepiscopul Aradului, cu privire la necesitatea restaurării clădirii istorice a fostului internat de fete. Ulterior, în luna octombrie a anului 2021, cu binecuvântarea Înaltpreasfințitului Părinte Timotei și prin implicarea directă a vrednicului de pomenire Episcop-Vicar Emilian Crișanul, a fost înaintată solicitarea oficială de finanțare către Compania Națională de Investiții (CNI).

Conform datelor furnizate de Sectorul economic al Arhiepiscopiei Aradului — departament coordonator al proiectului, condus de părintele Gheorghe Iulian Lehaci, consilier eparhial — valoarea totală a investiției finanțate de CNI se ridică la suma de 40.700.223,48 lei. Durata de execuție stabilită pentru finalizarea lucrărilor este de 12 luni.

Noul centru medical va dispune de o capacitate de 36 de paturi, cabinete de specialitate și săli de tratament. Obiectivul fundamental al investiției rezidă în îmbunătățirea calității vieții pacienților diagnosticați cu boli cronice progresive. Din perspectivă conceptuală, îngrijirea paleativă integrează servicii medicale de înaltă performanță, subsumate atenuării suferințelor fizice și psihice, prezervării demnității umane pe tot parcursul evoluției bolii și facilitării unei comunicări transparente între personalul medical, pacienți și aparținători.

Construită în decursul anilor 1912-1913, în urma unei ample acțiuni de strângere de fonduri căreia s-a alăturat atât Eparhia Ortodoxă cât și fostul Episcop al Aradului Ioan Mețianu, Mitropolit al românilor din Ardeal și Ungaria în acea vreme, clădirea de pe strada Mihai Eminescu va fi redată arădenilor cu binecuvântarea Înaltpreasfințitului Părinte Timotei, Arhiepiscopul Aradului, și prin lucrarea dintru început a  vrednicului de pomenire PS Părinte Emilian Crișanul, trecut la cele veșnice înainte de a vedea fizic acest proiect de suflet finalizat. 

 Este, da, o veste bună-n cetate și-n Cer! Cea mai frumoasă clădire în stil românesc și brâncovenesc din aceste ținuturi, în perioada interbelică; clădirea-martor al celor Două Războaie Mondiale dar și a momentului din 15 noiembrie 1918, când Consiliul Naţional Central Român a decis convocarea Adunării Naţionale la Alba Iulia pentru unirea Crișanei cu România; clădirea care a găzduit pe rând Școala Română de Fete din Arad, Internatul Diecezan, Spitalul militar românesc Regina Maria, pentru ca mai apoi să devină spital TBC, va fi redată comunității arădene ca Centru de îngrijiri paliative prin implicarea Arhiepiscopiei.

Explicație foto: Am ales ca prima poză din colaj să fie cu Preasfințitul Părinte Emilian Crișanul, din două motive: 

Mai întâi pentru că știm cât de mult și-a dorit înfăptuirea acestui proiect de suflet și totodată cât de dese i-au fost vizitele la căpătâiul celor aflați pe patul de suferință în spitale, azile, mănăstiri sau în casele lor... 

Și pentru că mâine, 16 iulie, se împlinesc 9 ani de la instalarea sa ca Episcop-Vicar de către Înaltpreasfințitul Părinte Ioan, Arhiepiscopul Timișoarei și Mitropolitul Banatului, în Catedrala istorică „Sfântul Ioan Botezătorul” din Arad.

 Veșnică să îi fie amintirea și lucrarea!

Știți? Când, zilele trecute, Corul de Copii și Tineri NEOS din Arad a câștigat Premiul I la Festivalul-Concurs Național ”Lăudați pe Domnul”, unul dintre copii n-a sărit în sus de bucurie... n-a zis, ”wow ce tari suntem..”, ci a avut ca primă reacție ”Ce s-ar fi bucurat Preasfințitul Emilian!”... repetăm noi astăzi asta, cu seninătatea gândirii acelui copil!