”Ultimele zile din viața Mântuitorului sunt atât de pilduitoare și emoționante, încât pe drept cuvânt s-a spus că fiecare MINUT din acele zile reprezintă pentru omenire mai mult decât SECOLE de istorie și civilizație” (Grigorie T. Marcu- Procesul Mântuitorului)

Împovărătoare zi ne este dat a trăi… Îl însoțim și ne cutremurăm! 

În această seară, în Sfânta și Marea Joi, Îl însoțim și ne cutremurăm. Îl vedem pe El, Dumnezeu Cel întrupat, spălând picioarele ucenicilor și chiar celui care avea să Îl vândă. Îl vedem luându-și rămas bun în timpul Cinei celei de Taină de la Apostoli și lăsându-le cea mai patrunzătoare formă de comunicare după plecarea Sa: Sfânta Euharistie. Îl vedem rugându-se cu lacrimi de sânge și Îl mai vedem vândut printr-un sărut de cel căruia puțin mai înainte îi spălase picioarele. Și Îl vedem arestat.

Bate toaca în cer a tăcere. Comemorăm și tăcem ascultând tăcerea asurzitoare a Cerului care Își vede Fiul trecut prin săbiile neputinței noastre de a-I înțelege iubirea, dar încercând acum să înțelegem cum, în mijlocul celor ce se tocmeau pentru a-L vinde, stătut-a și a tăcut-a iubind, știind totodată patima ce urma…

În acest astăzi al Săptămânii Mari întâlnim ochii Celui Preaînalt deschiși, dar plini de durere pentru ucigașii Săi. Și nu face nimic pentru a împiedica cea mai mare oroare a istoriei, din care, însă, avea să se nască cea mai mare binecuvântare a veşniciei: Învierea şi nemurirea întregii umanităţi.

Ne-a cuprins picioarele cu inima... ne-a împărtășit… ne-a IUBIT mai presus de patimile Sale... Inima se cutremură, gândurile nu-și mai găsesc locul spre altceva, iar lacrimile cunosc zilele acestea o cu totul altă forță de exprimare...

"Întristat este sufletul Meu până la moarte"

”Rămâneți aici și privegheați împreună cu Mine"

”Părinte, dacă este cu putință, să treacă de la Mine paharul acesta... dar nu cum voiesc Eu, ci cum voiești Tu!”

Al doilea mare DA pentru binele omenirii. Primul dat de Fecioara Maria prin acel ”Fie mie după cuvântul tău”, al doilea acum prin aceast ”precum Tu voiești”.

”Iată, s-a apropiat cel ce Mă vinde!"

”...iată, a venit Iuda, unul din cei doisprezece, și cu el mulțime multă cu săbii si bețe, de la arhiereii și bătrânii poporului"

"Pe Care-L voi săruta, Acela este, prindeți-L"

"Eu sunt Acela pe Care-L căutați"

"Prietene, pentru ce ai venit?"

"Iuda, cu o sărutare vinzi pe Fiul Omului?"

"Ca la un tâlhar ați iesit cu săbii și cu bețe să Mă prindeți? În fiecare zi ședeam în templu învățând și nu M-ați prins!"

"Atunci toți ucenicii Lui, lăsându-L, au fugit…"

De acum, suntem sau nu alături de El. De acum, Îl alegem pe El sau pe Barnaba. De acum, ne arătăm realitatea propriei vieți: este sau nu în vremea smochinelor, în vremea candelelor aprinse, în vremea înmulțirii talanților, sau în vremea nerodirii care va striga mâine pe Golgota: ”RĂSTIGNEȘTE-L! RĂSTINGNEȘTE-L!”

Pentru că, nu-i așa, NU-I SINGUR IUDA VINOVAT…

Dumnezeu să ne ajute tuturor!