Înaltpreasfințitul Părinte Vasile Lăzărescu, primul Mitropolit al Banatului și ctitorul Catedralei din Timișoara, a fost pomenit vineri, 21 februarie, la 56 de ani de la trecerea la cele veșnice. 

Slujba de pomenire a avut loc în necropola mitropoliților de sub altarul Catedralei mitropolitane „Sfinții Trei Ierarhi” din Timișoara, în prezența membrilor familiei fostului mitropolit, credincioșilor și călugărilor veniți pentru a-l cinsti pe ierarhul bănățean umilit, acuzat pe nedrept și pensionat forțat de către regimul comunist-ateu.

„Mitropolitul Vasile Lazarescu a fost, este și rămâne un ierarh mărturisitor în istoria Bisericii Ortodoxe Române. Acesta i-a protejat în perioada de după 1945 pe fruntașii vieții sociale din Banat și  pe intelectualii creștini  de aici, care erau persecutați de regimul comunist, pe mulți susținându-i financiar în suferințele și lipsurile prin care treceau.

Misiunea la frații din Basarabia și susținerea celor care au contribuit la zidirea Catedralei mitropolitane l-au costat scoaterea abuzivă din scaunul mitropolitan al Timișoarei, înscenându-i-se,  prin intermediul Securității și al slugilor acesteia, fapte pe care el nu le-a săvârșit niciodată. El a rămas cu conștiința curată, a rămas și trebuie să rămână în amintirea noastră ca un adevărat ierarh mărturisitor, care poate cândva va fi avut în vedere și pentru canonizare.

A suferit mult, foarte mult, când a fost alungat de aici și a pribegit la Buziaș, apoi la Sâmbăta de Sus, iar pentru că îl urmau credincioșii, care l-au iubit foarte mult, i s-a   domiciliul  obligatoriu la Mănăstirea Cernica, unde a și încetat din viață la data de 21 februarie 1969.

A fost înmormântat în monumentala criptă a familiei de la Cornești, iar după 1990, prin purtarea de grijă a mitropolitului Nicolae Corneanu, rămășițele sale pământești au fost așezate, așa cum se cuvine pentru un ctitor, în gropnița Mitropoliților Banatului, de sub altarul catedralei noastre, la ctitorirea căreia a ostenit atât de mult”, a spus Părintele Ionel Popescu, vicar eparhial . 

Mitropolitul Vasile Lăzărescu

Mitropolitul Vasile Lazarescu s-a născut la 1 ianuarie 1894 în localitatea Corneşti, Timiş.

A urmat cursurile Liceului de Stat din Timişoara, apoi pe cele ale Facultăţii de Teologie din Cernăuţi. A obţinut doctoratul în teologie în anul 1919. În paralel a urmat studii de pedagogie şi filosofie la Universităţile din Budapesta, Viena şi Cernăuţi.

A fost profesor la Institutul Teologic din Sibiu (1920-1924) şi la Academia Teologică din Oradea (1924-1933).

A intrat în monahism în anul 1928 la Mănăstirea Hodoș-Bodrog din Arad.

În data de 21 octombrie 1933 a fost ales episcop al Caransebeşului; hirotonit în 31 decembrie 1933 şi înscăunat la 15 aprilie 1934.

După înfiinţarea Episcopia Timişoarei, în data de 12 iunie 1940 este ales episcop al noii eparhii, fiind înscăunat la 25 martie 1941, în actuala biserică a Parohiei Timişoara Iosefin.

Prin ridicarea eparhiei în rang, în anul 1947 devine Arhiepiscop al Timişoarei, apoi mitropolit al Banatului, fiind instalat la 26 octombrie 1947, în Catedrala mitropolitană.

Pensionat forţat de autorităţile comuniste în anul 1961, mitropolitul şi-a trăit ultimii ani de viaţă la Mănăstirea Cernica, ca simplu monah.

În ultimii ani de viaţă şi-a manifestat dorinţa de a fi înmormântat în catedrala din Timişoara, al cărei ctitor principal a fost.

Din pricina refuzului autorităţilor de atunci de a-i împlini dorinţa, a fost înmormântat în cripta familială din localitatea natală Corneşti.

În anul 1993, Mitropolitul Nicolae Corneanu al Banatului a decis să împlinească dorinţa primului mitropolit al restauratei Mitropolii a Banatului, aducându-i sicriul cu osemintele la catedrală, pentru a fi înmormântat în „prima nişă de sus din dreapta, cum ieşi din cripta de sub altarul catedralei“, aşa după cum menţionează testamentul marelui mitropolit bănăţean.