Înaltpreasfințitul Părinte Ioan, Mitropolitul Banatului, sărbătorește astăzi, 20 iulie, în ziua de prăznuire a Sfântului Proroc Ilie Tesviteanul, trei decenii de „rugă și trudă la candela credinței strămoșești” din scaunul de Arhiereu.
Trei decenii de slujire arhierească. Deloc întâmplător am ales să scriem la titlu trei decenii de „Rugă și trudă la candela credinței strămoșești”, acestea fiind cuvintele prin care a îmbrăcat cele peste aproape 500 de pagini ale cărții pe care o lansa într-o zi de 29 mai 2022, în Cetatea Aradului, la Șiria lui Ioan Slavici.
Acolo, chiar pe coperta cărții ce nu de mult s-a lăsat răsfoită, stau scrise câteva rânduri pe care am găsit de cuviință a le așeza aici, la ceas aniversar. Sunt rândurile prin care Acad. Ioan Aurel Pop, președintele Academiei Române, creionează chipul Mitropolitului: „Încă de la prima înfățișare, ființa omenească a ierarhului Ioan impune sfială, pentru că pare venită din alte lumi, de pe alte tărâmuri, unde domnesc binele și dreptatea, adevărul și frumusețea sufletului, aureolate toate de iubire și bunătate”.
Semnificative pentru această zi sunt și gândurile reprezentanților Mitropoliei Banatului, așezate pe site-ul mitropoliei, la plinirea celor decenii de slujire arhierească a Înaltpreasfințitului Părinte Mitropolit Ioan:
„Înaltpreasfinția Sa a trudit, „cu timp și fără timp”, vreme de două decenii în „eparhia din munți”, pe care a împodobit-o cu biserici și mănăstiri, cu preoți, monahi și monahii, cu așezăminte culturale și filantropice, ziare și reviste, muzee și edituri, nu puține fiind manifestările teologice și cultural-științifice pe care le-a inițiat și organizat. De asemenea, înțeleptul ierarh „Ioan al munților” a întreprins o activitate pastoral-misionară de amploare și de mare folos duhovnicesc pentru credincioșii harghiteni și covăsneni, dar și de păstrare și afirmare a identității naționale, confesionale și lingvistice a românilor ortodocși trăitori pe acele meleaguri.
De zece ani, Înaltpreasfințitul Părinte Mitropolit Ioan arhipăstorește în „Țara spicelor de grâu”, cum obișnuiește a numi Banatul. Slujirea sa în această parte de țară a început de la mormântul Sfântului Ierarh Iosif cel Nou, unde se reculege adesea, aflat în modesta biserică monument istoric de la mănăstirea Partoș și așază sub al său omofor, cu dragoste părintească, pe toți clericii și credincioșii Banatului de câmpie, pe monahii și monahiile din străvechile și noile mănăstiri, pe frații și surorile din spitale, din așezămintele de ocrotire a vârstnicilor și copiilor, ba chiar și pe cei privați de libertate și pe „oamenii străzii”, faptele sale de întrajutorare aducându-i apelativul de „Ioan cel milostiv”.
Dacă la cele menționate, sumar, adăugăm implicarea mitropolitului Ioan în rezolvarea unor probleme majore ale Timișoarei și Timișului, preocuparea sa permanentă pentru temeluirea unor instituții medicale regionale, pentru păstrarea, conservarea și promovarea patrimoniului istoric, zidirea de biserici în orașe și în comunele periurbane, grija față de învățământul preuniversitar și universitar, multitudinea activităților social-filantropice desfășurate în folosul semenilor aflați în nevoi și suferințe, atunci vom înțelege pe deplin anvergura slujirii arhierești a Chiriarhului nostru care, „ca orice arhiereu, fiind luat dintre oameni, este pus pentru oameni, spre cele către Dumnezeu…” (Evrei 5, 1)”
Ce vrem însă a lăsa aici în mod deosebit este, însă, un gând-semnal de alarmă al Înalpreasfinției Sale, descoperit în aceeași carte: „Se face târziu și nu mai este timp pentru ură acum, când, din Lumina Învierii, s-a aprins candela veșniciei noastre. Societatea de astăzi trebuie să se întrebe ce fel de om dorește să lase în urma ei – un om al fatalismului sau o societate care privește dincolo de asfințitul soarelui?”.
Un gând-semnal de alarmă și o întrebare:
„Am pus o întrebare unor studenți la medicină: Dacă știu să descifreze următorul număr, care este foarte important în medicină și în anatomia și fiziologia omului. Numărul este format din 70, 60 și 24. Și am spus: Ce reprezintă aceste cifre în medicină? Și mi-au răspuns cu umerii.
70 sunt cele 70 de bătăi ale inimii pe minut, 60 reprezintă cele 60 de minute pe oră și 24 cele 24 de ore. Dacă înmulțim aceste numere, face un număr de 100.000. Într-o zi, inima noastră bate de 100.000 de ori. Dacă mă întreb și vă întreb: Din cele 100.000 de bătăi ale inimii noastre într-o zi, de câte ori bate pentru Hristos, de câte ori bate pentru semenii noștri și de câte ori bate pentru țară?”
Astăzi, 20 iulie 2024, Mitropolitul Banatului împlinește trei decenii de slujire arhierească. 30 de ani de „Rugă și trudă la candela credinței strămoșești”.
Întru mulți ani, Înaltpreasfinția Voastră!
Redacția Glasul Cetății își rezervă dreptul de a selecta și modera comentariile în funcție de relevanța lor față de subiect. Comentariile care nu fac referire la subiectul prezentat nu vor fi aprobate. De asemenea, răspunderea juridică aparține autorului comentariului.