Scriitorul, medicul psihiatru și disidentul anticomunist Ion Vianu a trecut la cele veșnice joi, la vârsta de 90 de ani, la Morges (Elveţia).

Anunţul a fost făcut de fostul ministru al Culturii Vlad Alexandrescu: "Ion Vianu/ 15.04.1934, Bucureşti (România) - 20.06.2024, Morges (Elveţia)", a scris Alexandrescu pe Facebook.

Ana Blandiana: „L-am admirat înainte de a-l cunoaște și – ceea ce se întâmplă rar - l-am admirat încă mai mult după ce l-am cunoscut.

A fost unul dintre puținii oameni cărora aș fi vrut să le semăn căci, într-o lume atât de lipsită de modele, avea toate caracteristicile unui model. Făcea parte din lista ideală a conferențiarilor de la Sighet, iar prezența sa alături de noi era nu doar o mândrie, ci și o dovadă că demersul nostru este corect. Pentru că a fost, și ca om de știință și ca scriitor, o conștiință în stare să își gândească și să-și judece epoca.

Nu faptul că lumina lui s-a stins este de nesuportat, ci faptul că nu putem spera să se aprindă în locul ei alta de aceeași intensitate.”, a transmis poeta Ana Blandiana.

Scriitorul Radu Vâncu: „Îngrozitoare zile. A murit azi Ion Vianu - unul dintre atât de puținii Ireproșabili ai culturii noastre.

Toată viața lui a fost un exercițiu de demnitate ireproșabilă. A semnat apelul lui Paul Goma - și și-a menținut semnătura. A protestat împotriva utilizării psihiatriei ca armă politică în comunism &, după ce a emigrat, a fost una dintre cele mai active voci pe plan mondial pe acest subiect. A fost implicat în tot ce a însemnat construcția unei Românii europene. De atunci, din comunism - și până în anii din urmă, ai protestelor pro-europene din România. A fost alături de ele, a semnat petiții (o dată l-am rugat și eu să semneze una - a făcut-o în secunda următoare, fără ezitare), a scris articole, a dat interviuri, a reacționat pe rețele. O vitalitate morală  exemplară. 

După ce am aflat că a murit, am recitit cele câteva e-mailuri pe care le-am schimbat. Mereu la inițiativa lui - mi-era teamă să nu-l deranjez. Mereu foarte calde, întotdeauna motivate de o reacție etică. Mi-a scris, de exemplu, acum doi ani ca să apere pe cineva de o nedreptate care i se făcea. Nu îl privea cu nimic în mod direct situația - și nici pe mine, în fond. Dar, de fapt, tocmai  asta era marea lecție a lui Ion Vianu: orice nedreptate te privește direct. Iar dacă îți stă în putință să repari ceva, oricât de puțin, ești obligat s-o faci. 

Scrisorile lui cu Matei Călinescu sunt extraordinare, unul dintre marile epistolare în limba română dintotdeauna. ”Amor intellectualis” e cel mai bun roman asupra formării pe care-l avem. Eseurile & proza lui sunt mereu admirabile.

Iar umanitatea lui... Există capodopere ale umanului, așa cum există capodopere ale literarului. La fel de rare - și la fel de prețioase. 

Lui Ion Vianu îi reușiseră amândouă. Acolo unde umanul & literarul se ating cel mai decisiv - adică în genurile biograficului. 

Drum bun în lumină, domnule Ion Vianu. Mulțumim pentru toată lumina.”

Politologul Vladimir Tismăneanu: „O veste extrem de tristă. A încetat din viaţă doctorul psihiatru, eseistul, luptătorul pentru drepturile omului, disidentul Ion Vianu. Născut în aprilie 1934 într-o familie de distinşi intelectuali umanişti, doctorul Ion Vianu a fost un adversar a tot ceea ce ameninţa demnitatea fiinţei umane. A protestat împotriva utilizării politice a psihiatriei. A semnat Apelul Goma. A fost membru în colegiul de redacţie al revistei Agora. L-am cunoscut şi l-am admirat. A fost un drept. Să se odihnească în pace".

-------------

Medic psihiatru şi scriitor, Ion Vianu, fiul criticului literar Tudor Vianu, s-a născut la 15 aprilie 1934, la Bucureşti. A urmat studii de filologie clasică, iar ulterior medicina.

Format în Clinica universitară de psihiatrie de la Spitalul "Obregia" din Bucureşti, cadru didactic, Ion Vianu emigrează în 1977, protestând împotriva utilizării psihiatriei în scopuri politice.

În Elveţia îşi practică specialitatea în mediul privat, fiind, pe de altă parte, activ pe plan internaţional în domeniul apărării drepturilor omului în psihiatrie.

A publicat în străinatate articole şi studii privind istoria şi filosofia psihiatriei.

După 1990, a semnat articole în paginile Revistei ''22'', precum şi în revista "Lettre Internationale", editată de ICR.

Ca eseist, a debutat cu volumul "Stil şi Persoană" (1975). A mai publicat volumele ''Introducere în psihoterapie'' (1975), ''Amintiri în dialog. Memorii'' (în colaborare cu Matei Călinescu, 1994), ''Paramnezii'' (2005). Volumele "Caietele lui Ozias" (2004) şi "Vasiliu, foi volante" (2006) fac parte din ciclul de romane "Arhiva Durerii şi a Mâniei".

Ion Vianu se numără printre autorii textelor din volumul "De ce m-am întors în România", coordonat de Sandra Pralong şi lansat în 2010. Volumul reuneşte poveştile unor români celebri care s-au întors şi au ales să trăiască în România.

Pentru volumul "Amor intellectualis", apărut la Editura Polirom, Ion Vianu a primit Premiul Cartea anului 2010 acordat de Revista "România literară", iar pentru cartea "Investigaţii mateine. Amintiri", apărut la Editura Polirom, a fost distins cu Premiul "Romulus Rusan" pe anul 2022. 

Dumnezeu să îl odihnească în pace!

Foto: TVR