Național Cultură Comunicate de Presă Ultima oră Externe
Hariclea Darclée, prima Tosca de Puccini, va fi omagiată la Opera Română
Hariclea Darclée, prima Tosca de Puccini, va fi omagiată la Opera Română
05/06/2024 ⋅ 0 comentarii

Hariclea Darclée, prima Tosca de Puccini, va fi omagiată la Opera Română în cadrul ediției Bucharest Opera Festival.

Anul centenar Puccini este sărbătorit și prin cea de-a treia ediție Bucharest Opera Festival care se desfășoară în perioada 7-16 iunie 2024, la Opera Națională București. Cu acest prilej, un eveniment aparte va avea loc pe 9 iunie, ora 16.45, dedicat marii soprane Hariclea Darclée. 

 La inițiativa Centrului Cultural Italo Român în colaborare cu Primăria din Milano,  în anul 2023 a fost dezvelită o placă memorială în Via Cernaia 2, din Milano, loc unde marea artistă Hariclea Darclee, a trăit peste două decenii (1890-1910). 

Cu ocazia acestui eveniment a fost editat volumul în limbile italiană și română: "Hariclea Darclée. Diva della lirica che incantò artisti e il pubblico", (Hariclea Darclée. Diva muzicii lirice care a fermecat artiștii și publicul)" de Ida Garzonio, apărut la editura Rediviva. 

Cartea cuprinde  patru capitole: Date biografice;  Darclée la Opera Scala; Primele reprezentații și Diva. Autoarea aduce în atenție aspecte mai puțin cunoscute din viața muzicală a marii artiste, prezența ei în orașul Milano pentru aproape patru decenii, colaborarea cu marii compozitori ai vremii, Pietro Mascagni, Antonio Gomes, Alfredo Catalani, Giacomo Puccini, cele 12 producții în care a apărut la Teatro alla Scala, colaborarea cu marii tenori în diferitele opere.

În cronicile marilor ziare ale vremii, Gazzetta Musicale, Corriere della Sera, Corriere Milano – scrie Ida Garzonio – reiese faptul că Hariclea Darclée s-a prezentat întotdeauna ca o "interpretă de excepție", fiind considerată uneori, stâlpul stagiunii muzicale la Scala, care în unele cazuri a salvat situații delicate. Avea "o voce sigură, cristalină și fermecătoare, cu o extensie de trei octave". (Gazzetta Musicale din Milano).

Volumul este îmbogățit cu un capitol care conține ilustrații, imagini, afișe ale vremii cu operele în care a apărut marea soprană, fotografii ale sale realizate în marile studiouri fotografice din Roma și Milano (Guigoni, Bossi, Montabone, pe care diva Darclée, le oferea admiratorilor ei, vederi cu semnătura unor mari compozitori, imagini în care chipul ei apărea ca publicitate pentru parfumurile epocii (ex. parfumul Essenza), etc.

Partea cea mai importantă a lucrării, o constituie aspectele legate de viața muzicală a marii soprane Darclée, puțin studiată, cum remarcă autoarea, întrucât a prevalat în timp, mai mult interesul pentru cunoașterea vieții sale personale, decât impresionantul său parcurs muzical.  Pe baza Cronologiei întocmite de Giampiero Tintori, publicate în 1979, (Duecento anni di Teatro alla Scala), autoarea reia cronologic aparițiile sopranei în marile producții muzicale ale vremii.  Compozitori, dirijori, muzicieni, cântăreți, teatre, critici, rivalități între editori, informații inedite aduse la cunoștința publicului,  pe care autoarea, pe baza cercetărilor efectuate în arhivele din Milano, a căutat să le detalie, reconstituind atmosfera muzicală a sfârșitului de secol XIX și început de secol XX, nu doar în Italia, ci și pe plan internațional, întrucât marea artistă a fost protagonista marilor producții muzicale, care au avut zeci de reprezentații pe scenele mari ale lumi, îndeosebi în Barcelona; Brazilia, Portugalia, Rusia, America etc.

Meritul autoarei constă în publicarea, în urma unei minuțioase cercetări întreprinse la Arhivele de la Teatro alla Scala, Arhivele muzicale ale Casei Ricordi și Arhivele editurii muzicale Sonzogno, a unor interesante și inedite relatări, care conțin informații prețioase legate de parcursul ei muzical italian sau referințe la vocea și interpretarea marii soprane. Din păcate – cum afirmă autoarea lucrării de față – matricele înregistrărilor realizate pentru Casa Discografică Fonotipia din Milano între 1903 și 1905 au fost distruse, astfel că, pentru reconstituirea și cunoașterea calităților sale vocale, dispunem doar de informațiile  găsite în aceste arhive, sau în afirmațiile criticilor care, din când în când, în cronicile lor, ne-au lăsat însemnări  despre interpretările și particularitățile vocii sale. Pe baza cercetărilor întreprinse, autoarea Ida Garzonio, aduce în atenție importante mărturii ale vremii, aparținând unor colaboratori ai marii soprane, tenori, muzicieni ai vremii sau critici muzicali.

Redacția Glasul Cetății își rezervă dreptul de a selecta și modera comentariile în funcție de relevanța lor față de subiect. Comentariile care nu fac referire la subiectul prezentat nu vor fi aprobate. De asemenea, răspunderea juridică aparține autorului comentariului.