Este duminică la amiază. Realitatea mai jos relatată și parțial în titlu dezvăluită nu este, din păcate, vreo noutate pentru niciunul dintre noi. Doar că atunci când ea, realitatea, dă năvală peste sufletele noastre, îți oprește timpul în loc. Te așezi acolo, lângă bătrâna din imagine, și vezi de fapt care este România anului 2024. 

E simplu: România în care bătrânii ajung să sune la 112 de foame, iar copiii care ar fi trebuit să ajungă la ei întru ajutorare, ori au luat drumul străinătății ori nu au bani de autobuz să ajungă la ei...

Tocmai de aceea, poate că n-ar fi rău ca politicienii care acum se zbat și se fac temporar preș pentru a obține voturi, slujitori ai altarelor, noi toți, indiferent unde suntem și cum suntem, cât de sus sau cât de jos, să ne așezăm acolo lângă Mama din relatarea Ministerului Afacerilor Interne și să privim spre România lui 2024. Iar dacă nu ne place ce vedem, dacă ne stingherește ce simțim, dacă ne aduce lacrimi în ochi sau ne revoltă, atunci... poate că ar trebui să ședem mai mult lângă ea, iar atunci când ne ridicăm să vedem, fiecare în parte și toți împreună, ce am făcut de am ajuns aici și CE putem face (de la vlădică la opincă) pentru ca lucrurile să încerce măcar să meargă spre bine. Dacă nu, toate, tot ce facem, riscă să fie simple spectacole nedemne de a fi consemnate în partea bună istoriei. 

Mai jos, relatarea integrală a reprezentanților Ministerului Afacerilor Interne. 

„A sunat la 112. Era vădit speriată și îngrijorată.

- Băiatul trebuia să vină la mine astăzi. Nici nu m-a sunat. Eu nu pot să-l sun că nu văd să formez. Am 80 de ani. 112 pot, că e mai ușor. Puteți să vorbiți cu el? O fi pățit ceva?

- Trimitem un echipaj de poliție la dumneavoastră acum și sigur lămurim problema.

- Mulțumesc, mamă. Îl aștept la poartă.

Așa au găsit-o polițiștii. Stătea jos și tot privea în lungul drumului.

Abia când s-au prezentat și-a dat seama cine sunt.

- Mă îngrijorează fiul meu. Astăzi trebuia să vină la mine să-mi aducă alimente că nu mai am. Mă ajutați să vedeți dacă s-a întâmplat ceva cu el?

- Ne puteți da telefonul? Să-l sunam și noi.

- Nu știu numărul pe de rost. M-a sunat el acum câteva zile. Vedeți că e numărul acolo.

Privind-o polițiștii și-au dat seama că femeia avea și o altă problemă.

- Ce ai mâncat astăzi, mamaie? a întrebat-o unul dintre ei.

- Nimic, mamă, că nu mai am ce. S-a terminat mâncarea.

- Și ieri?

- Păi, nu mai am nimic de câteva zile.

Pentru polițiști nu a mai fost nevoie de niciun cuvânt.

Unul dintre ei a rămas să vorbească la telefon, iar celălalt a plecat în sat să facă cumpărături.

După câteva minute au intrat amândoi în curte la femeie.

- Mamaie, am vorbit cu băiatul. Este bine. A zis că sună el imediat. Nu a avut bani de autobuz să vină.

- Vă mulțumesc, mamă. Acum m-am liniștit. Am crezut că m-a uitat.

- Și aici v-am cumpărat de mâncare, a spus polițistul întinzând o pungă către femeie. 

Au urmat câteva secunde de tăcere. Femeia a început să plângă.

- Nu am bani, mamă! Nu am cu ce să le plătesc.

- Nu trebuie să plătești nimic, mamaie! Doar să ne promiți că mâine la ora asta o să ne aștepți în poartă. Venim să vedem cum ești.

În timp ce ieșeau din curte, polițiști au auzit telefonul femeii cum sună.

- Sunt bine, mamă. Acum sunt bine. Au venit niște polițiști și m-au ajutat. Mi-au promis că vin și mâine. Sunt bine, mamă, acum!

Deși pare o faptă mică, efectul ei a fost unul extraordinar!

Lacrimile de fericire ale femeii merită din plin toate felicitările noastre pentru cei doi polițiști!” – este relatarea celor de la MAI.

România 2024.

 Și atât.

Foto: MAI