Joia Mare, Joia Sfintelor Pătimiri ale Mântuitorului Iisus Hristos, a adus împreună mulțime de credincioși arădeni la Catedrala Veche din Cetatea Aradului, unde Preasfințitul Părinte Emilian Crișanul, împreună cu un sobor de preoți și diaconi, a săvârșit Denia celor 12 Evanghelii. 

Ușa Catedralei, ca o balanță a vremurilor. Înaintea ei, târgul de Paști, organizat pe spațiul fostei Piețe Mari, cu toate cele ale lui (...), dincolo de ea, în clipele în care noi am ajuns, o liniște pe care lesne o puteai „auzi”. Cu fiecare clipă scursă, balanța începea a se înclina spre cele ce lui Dumnezeu trebuiau dăruite. Cu lumânări în mâini, arădenii veniseră să dea lui Dumnezeu timp de prohodire. 

Prima dintre cele 12 Evanghelii, citită a fost de Ierarh, celelalte, pe rând, de slujitorii Catedralei. Cutremurătoare clipe ale Pătimirilor, aduse înaintea noastră, a tuturor. 

Ceva, însă, avea să ni se oprească mai mult în memorie decât celelalte toate: Antifonul al 3-lea, glasul al 2-lea, pe care îl lăsăm scris spre citire în Arcurile peste timp ce vor veni:

„Pentru învierea lui Lazăr, Doamne, pruncii evreilor au strigat Ție, Iubitorule de oameni: Osana! Iar Iuda cel fără de lege n-a vrut să înțelegă.

La Cina Ta, Hristoase Dumnezeule, zis-ai mai înainte ucenicilor Tăi: Unul dintre voi Mă va vinde. Iar Iuda cel fără de lege n-a vrut să înțeleagă.

Întrebând Ioan: Doamne, cine este cel ce Te va vinde?, l-ai dovedit pe acela prin pâine; iar Iuda cel fără de lege n-a vrut să înțeleagă. 

Cu 30 de arginți și cu sărutare vicleană, Te căutau iudeii să Te ucidă, Doamne; iar Iuda cel fără de lege n-a vrut să înțeleagă.

La spălarea Ta, Hristoase Dumnezeule, ai poruncit ucenicilor Tăi: așa să faceți, precum vedeți. Iar Iuda cel fără de lege n-a vrut să înțeleagă.”

Toate erau acolo, înaintea ochilor... iar Iuda n-a vrut să înțeleagă. 

A urmat un popas la care am zăbovit mai mult.

Iuda înțelesese, dar...

În Evanghelia a 5-a (Matei 27, 3-32)  ni s-a arătat un Iuda care înțelesese ce a facut, dar nu și dragostea nemărginită a lui Dumnezeu. A mers, le-a spus arhiereilor și bătrânilor că a greșit vânzând sânge nevinovat, a aruncat cei 30 de arginți în templu, a plecat și, ducându-se... s-a spânzurat. L-am văzut pe Iuda și totodată i-am văzut pe oameni strigând ca Barnaba tâlharul să fie eliberat, iar Hristos Să fie răstignit. Neputând să răspundă întrebării lui Pilat: „Dar ce rău a făcut?”, neputincioși în a aduce argumente pentru înverșunarea cu care voiau să vadă răstignit Binele, Dreptatea și Dragostea desăvârșită, au acoperit întrebarea cu o și mai mare înverșunare, strigând: Să fie răstignit!

Un popas deloc întâmplător. 

Dincolo de el, liniștea, parcă mai  mare decât de obicei, clopotele cu o dureroasă chemare, iar Ierarhul, cu Sfânta Cruce pe umeri, ieșind pe ușa dinspre miazănoapte, a dus-o spre închinare în mijlocul Catedralei. Căci, astăzi a fost răstignit pe lemn Cel ce a așezat pământul pe ape; astăzi, cu porfiră mincionoasă a fost îmbrăcat Cel ce îmbracă cerul cu nori; astăzi, lovire peste obraz a luat Cel ce a izbăvit în Iordan pe Adam; astăzi, cu piroane a fost pironit Mirele Bisericii; astăzi, cu sulița a fost străpuns Fiul Fecioarei.

Erau toate, acolo, înaintea noastră. 

În Cuvântul de învățătură așezat la sufletele credincioșilor, Preasfinția Sa a vorbit despre relatările celor patru Sfinți Evangheliști despre Pătimirile Domnului, încredințându-i pe toți cei prezenți la Denie că, plecând în această seară de la biserică, nu L-au părăsit pe Hristos pe Cruce ci vor pleca însoțiți de Mântuitorul Iisus Hristos spre Praznicul Învierii.

„Am ascultat în această seară relatările Sfinților Evangheliști cu privire la Pătimirile Mântuitorului Hristos. Sunt relatări care se completează și pe care noi le-am ascultat pentru a ne încredința de faptul că Iisus Hristos este în același timp Dumnezeu adevărat și om adevărat. Am ascultat aceste citiri cu rugăciunea ca Dumnezeu să ne învrednicească să auzim Sfânta Evanghelie, care este cuvântul lui Dumnezeu, vestea cea bună. Să ne învrednicească și mai mult decât atât să îl punem la inimă și să punem în practică învățătura Lui, ceea ce ne-a învățat prin propriul exemplu. 

Am văzut în aceste relatări că Mântuitorul a dat dovadă de multă răbdare, de multă smerenie. Slavă îndelung răbdării Tale, Doamne, slavă Ție!, s-a cântat între Evanghelii. Este o îndelungată răbdare a lui Dumnezeu cu omul. A răbdat pentru noi, s-a smerit pentru noi, i-a iertat pe cei care L-au batjocorit și răstignit. I-a iertat și ne iartă și pe noi, cei care, prin păcatele noastre, Îl batjocorim. 

Învățăm de la Hristos să avem răbdare, să fim smeriți și să iertăm. Toate cuprinse în virtutea dragostei. 

Am putut urmări comportamentul Mântuitorului în timpul Pătimirilor Sale și am observat comportamentul oamenilor, care s-au lepădat, au fugit, n-au crezut că este Dumnezeu. Am văzut comportamentul naturii în fața Răstignirii și morții Lui: s-a cutremurat văzându-L răstignit pe Fiul lui Dumnezeu, soarele s-a întunecat, catapeteasma templului s-a rupt în două, mormintele s-au desfăcut și cei drepți au ieșit din ele. 

Noi, cei de astăzi, primim această învățătură prin credință, credem că Hristos este Fiul lui Dumnezeu, om adevărat și Dumnezeu adevărat, credem în Biserica pe care El a întemeiat-o, credem în cuvintele Evangheliei, credem că a murit și a Înviat. Credem și mărturisim și noi pe Dumnezeu Cel adevărat, care ne ajută și ne însoțește pe calea vieții, până la mormânt și dincolo de mormânt. 

Plecăm în această seară din biserică nu părăsindu-L pe Hristos pe Cruce, ci însoțiți de Mântuitorul Iisus Hristos spre praznicul Învierii. Hristos Domnul nu stă la distanță, ci este între noi și în noi. Dumnezeu să ne dăruiască clipe de liniște, pace și bucurie întru nădejdea Învierii.”, a spus Preasfințitul Părinte Emilian Crișanul. 

2 mai 2024, Săptămâna Patimilor, Joia Mare, Joia Pătimirilor, Denia celor 12 Evanghelii săvârșită de PS Părinte Emilian împreună cu Părinții Catedralei Vechi din Cetatea Aradului. Timp cu și pentru Dumnezeu, îmbogățit de cântarea Corului bărbătesc al Catedralei, condus de domnul profesor Gheorghe Emanuel. 

Pătimirile Domnului, pentru a noastră mântuire.

Erau toate, acolo, înaintea noastră. 

„Pentru învierea lui Lazăr, Doamne, pruncii evreilor au strigat Ție, Iubitorule de oameni: Osana! Oare noi, cei de astăzi, am înțeles?

La Cina Ta, Hristoase Dumnezeule, zis-ai mai înainte ucenicilor Tăi: Unul dintre voi Mă va vinde. Noi, Doamne, am înțeles?

Întrebând Ioan: Doamne, cine este cel ce Te va vinde?, l-ai dovedit pe acela prin pâine; noi vom fi înțeles?

Cu 30 de arginți și cu sărutare vicleană, Te căutau iudeii să Te ucidă, Doamne; oare, noi, Doamne, am vrut să înțelegem?

La spălarea Ta, Hristoase Dumnezeule, ai poruncit ucenicilor Tăi: așa să faceți, precum vedeți. Înțeles-am și noi, oare?”