Preasfințitul Părinte Emilian Crișanul, Episcop Vicar al Arhiepiscopiei Aradului, a săvârșit astăzi Sfânta Liturghie Arhierească, împreună cu un sobor de preoți și diaconi, în biserica „Sfinții Apostoli Petru și Pavel” din Parohia Sânpetru German. 

Deja ajunși în Duminica a 5-a din Postul Paștelui de an 2024. Deloc întâmplător acest „deja” așezat întru începutul acestor rânduri. Câți dintre noi nu ne regăsim adesea uimiți în fața lui, neînțelegând repeziciunea cu care prezentul s-a făcut trecut și viitorul, pe care îl credeam îndepărtat, astăzi? În mijlocul acestei neputințe de a mai înțelege sau prinde cumva în loc timpul, Biserica, darnică, statornică și plină de grijă, vine și ne oferă repere. Ca niște toiege de care să ne sprijinim la timpul potrivit și pe care să le transformăm în stâlpi pe care să ne clădim cetatea veșniciei. 

Și doar la Postul Paștelui referindu-ne, deloc greu de observat este cum ne-a dăruit Duminica Ortodoxiei, Duminica Sfântului Grigorie Palama, Duminica Sfintei Cruci, Duminica Sfântului Ioan Scărarul, iar astăzi Duminica Sfintei Cuvioase Maria Egipteanca, rostuindu-le timpul cu toiagul credinței, toiagul rugăciunii, toiagul jertfei, toiagul ascezei, iar astăzi cu cel al pocăinței. 

Duminica Sfintei Maria Egipteanca, plină de miez și bogată de sens atât prin pilda vieții celei pe care Biserica ne-o dă ca exemplu de transformare a întunericului în lumină și a patimilor în sfințenie, cât și prin Evangheliile de la Marcu și Luca din care ne-au vorbit tuturor despre Prevestirea Pătimirilor Mântuitorului, cererea fiilor lui Zevedeu și Pocăința femeii păcătoase. 

Credincioșilor din Parohia Sânpetru German, Preasfinția Sa le-a vorbit despre importanța perioadei în care ne aflăm și a modului în care ne raportăm la ea; despre Pătimirile și Învierea Mântuitorului; despre pilda vieții Sfintei Maria Egipteanca, dar și despre cererea fiilor lui Zevedeu, subliniind că, privind spre Înviere și spre propriile vieți trebuie să înțelegem că „cel ce vrea să fie întâi, trebuie să fie celorlalți slujitori”. 

CUVÂNTUL IERARHULUI

„Suntem într-o nouă Duminică premergătoare Praznicului Învierii Domnului. În aceste Duminici, Sfânta Biserică, prin așezarea textelor scripturistice spre citire, de fapt ne pregătește pentru întâmpinarea Praznicului Învierii. Nimic nu este întâmplător în Biserică și nimic nu este așezat la întâmplare în ceea ce privește citirea sau rânduiala. Fiindcă toate acestea sunt așezate spre folosul nostru duhovnicesc. Ne îndreptăm spre Înviere și fiecare zi, fiecare Duminică, ne pune la suflet, prin Sfânta Liturghie și slujbele Bisericii, cuvântul lui Dumnezeu.      Ni-L așează pe Mântuitorul Iisus Hristos în ființa noastră, pentru ca noi, împreună cu El, să lucrăm, să săvârșim lucrarea pe care o avem de împlinit pe pământ, în perspectiva dobândirii Împărăției lui Dumnezeu. 

În această Duminică, a 5-a din Postul Mare, am ascultat citirea mai multor texte din Noul Testament: două texte din Epistolele Sfântului Apsotol Pavel și două texte din Sfintele Evanghelii de la Marcu (10, 32-45) și de la Luca  (7, 36-50). Texte care ne amintesc de lucrarea Mântuitorului Iisus Hristos: pe de o parte învățătura Sa adresată ucenicilor și celor care Îl ascultau, iar pe de altă parte învățătura Sa pentru toți cei care vor crede în El și se vor boteza în numele Lui, așa după cum a și făgăduit: Cei ce ascultă Cuvântul Meu și îl împlinesc pe el nu vor muri, ci vor avea viață veșnică. Aceasta este de fapt perspectiva prezenței noastre în Biserică, de la Taina Sfântului Botez până la plecarea din lumea aceasta. Biserica ne pregătește zi de zi, duminică de duminică, an de an, cu precădere în fiecare post, nu doar pentru întâmpinarea Nașterii sau Învierii Domnului, ci pentru Învierea cea de obște, pentru dobândirea Împărăției lui Dumnezeu. Aceasta este și ținta noastră despre care vorbesc adesea Sfinții și Părinții Bisericii, mai ales prin viața lor pilduitoare, îndemnându-ne să ne așezăm și noi pe aceeași cale, pe aceeași traiectorie către Împărăția lui Dumnezeu, iar cel ce vrea să fie întâi, să fie celorlalți slujitori („Care va vrea să fie mare între voi, să fie slujitor al vostru; și care va vrea să fie întâi între voi, să fie slugă tuturor. Că și Fiul Omului n-a venit ca să I se slujească, ci ca El să slujească și să-Și dea sufletul răscumpărare pentru mulți”). 

În Sfânta Biserică pe care El a întemeiat-o, El ne slujește pe noi în continuare, prin fiecare dintre noi. Îi învață pe ucenicii Săi și prin ei și pe noi ca dacă vrem să fim cei dintâi, să fim slujitori. Concurența este folositoare atunci când îi stimulează pe fiecare la și mai multă lucrare, pentru a fi de folos familiei, Bisericii, comunității. Însă când cineva prea să fie primul, să fie înaintea celorlalți, fără merite, doar din mândrie și slavă deșartă, atunci Mântuitorul nu primește această atitudine pentru că nu este folositoare nimănui. Cel care face astfel de gesturi păcătuiește, iar ceilalți cârtesc împotriva lui, pentru că nu merită să fie cel dintâi neavând o lucrare temeinică. Când lucrezi, când ai o activitate bogată, conștientizezi mai bine smerenia și bunul-simț, pentru că de multe ori, orgoliul, mândria, nemunca, necinstea hrănesc această dorință de a fi primul într-o comunitate, în diferite situații. 

Când ești conștient că nu le cunoști pe toate, că ești un om ca toți ceilalți oameni, cu neputințe, cu păcate, cu căderi, atunci ai conștiința propriului loc, conștiința smereniei. Conștientizarea propriei stări contează foarte mult, pentru că ea vine dintr-o dobândire de înțelepciune, din înțelegerea învățăturii lui Dumnezeu, din iubirea sporită a lui Dumnezeu și a semenilor. Doar cu gând bun și atitudine folositoare față de tine și față de ceilalți, lucrurile se așează într-o normalitate. 

Vedem în Evanghelia de astăzi pe acești doi Apostoli, Iacov și Ioan, urmașii lui Zevedeu, care au dorit să stea de-a dreapta și de-a stânga Mântuitorului, în Împărăția pe care ei o gândeau a fi una pământească, dar vedem și cum Mântuitorul i-a vindecat de mândrie și slavă deșartă, iar pe ceilalți ucenici, care s-au supărat pe cei doi, de mânie.

Să ne străduim fiecare dintre noi să învățăm mai mult, să cunoaștem mai mult, să iubim mai mult, să ne rugăm mai mult, pentru a ne așeza frumos pe calea către Înviere. Privim spre Înviere, dar trecem mai întâi prin Crucea și Pătimirile Lui și vedem smerenia Lui, dragostea Lui nesfârșită tocmai pentru ca atunci când avem propriile încercări să ne amintim și să conștientizăm cât de mici suntem. Să fim întotdeauna pe cale, pe urmele Mântuitorului Iisus Hristos și să învățăm de la El ce înseamnă dragostea, smerenia, bunul-simț și ce înseamnă să lucrezi cu toată ființa pentru cei din jur.

Dacă tot venim la biserică, participăm la Sfintele slujbe, auzim Cuvântul Evangheliei și învățătura preotului, să le și punem la suflet pentru a le pune în practică. Modele îi avem pe Sfinții noștri. 

Astăzi, Biserica ne-o așează înaintea sufletului pe Sfânta Cuvioasă Maria Egipteanca, dedicându-i, așa cum știm, Duminica a 5-a din Postul Paștelui. Și face acest lucru pentru însemnătatea vieții ei. O viață tumultuoasă, plină de păcat și întuneric transformată în lumină, har și sfințenie. A așezat-o Biserica în acest timp al Postului pentru că este un model de pocăință prin felul în care a trecut de la păcat la virtute, de la patimă la sfințenie atât de mult încât nu mai călca pe pământ. Biserica ne arată astăzi, prin Sfânta Maria Egipteanca, că oricât de păcătoși am fi, există pocăință, există îndreptare și ne îndeamnă să privim cu mai multă nădejde, smerenie și încredere spre milostivirea lui Dumnezeu. 

Să ne ajute Dumnezeu să înțelegem cuvintele Lui și să punem la suflet ceea ce este de folos pentru viața noastră, privind spre veșncie.  

Felicităm pe Părintele Paroh Mihai Blidar pentru lucrarea săvârșită aici, în Parohia Sânpetru German, împreună cu frățiile voastre, rugându-L pe Dumnezeu să petrecem restul postului cu răbdare, credință și rugăciune, astfel încât Învierea să ne găsească mai buni și împăcați cu noi, cu cei din jurul nostru și cu Dumnezeu.”, a spus Preasfințitul Părinte Emilian Crișanul.

La rândul său, Părintele Paroh a mulțumit Ierarhului pentru împreuna-rugăciune cu credincioșii din comunitatea Sânpetrului German, adunând clipele de bucurie ale acestei zile în icoana Învierii Domnului pe care i-au dăruit-o Preasfințitului Părinte Emilian. 

După Sfânta Liturghie ale cărei răspunsuri au fost date de la strană de un grup de elevi ai Seminarului Teologic Ortodox Arad, condus de Părintele profesor Marius Lăscoiu-Martin, credincioşii au mers spre cimitirul parohiei, unde Ierarhul, împreună cu un sobor de preoți și diaconi, a săvârşit slujba de sfinţire a capelei mortuare ridicată spre folosul comunității, în grelele momente de despărțire de cei dragi. 

21 aprilie 2024, Duminica a 5-a din Postul Paștelui, Duminica Sfintei Cuvioase Maria Egipteanca, Liturghie Arhierească și sfințire de capelă mortuară în Parohia Sânpetru German și un gând bun de purtat pe calea spre Înviere: „Prin Sfânta Maria Egipteanca, Bieserica ne arată că oricât de păcătoși am fi, există pocăință, există îndreptare și ne îndeamnă să privim cu mai multă nădejde, smerenie și încredere spre milostivirea lui Dumnezeu”. 

”Credința ta te-a mântuit; mergi în pace!” (Luca 7, 50)