În perioada 27-29 februarie 2024, Teatrul Naţional Craiova organizează o serie de evenimente reunite sub numele de "Zilele Marin Sorescu la Naţional", în colaborare cu trei teatre din România.

Prin această iniţiativă, Naţionalul craiovean celebrează creaţia marelui scriitor al cărui nume îl poartă, la împlinirea a 88 de ani de la naşterea acestuia.

La 27 februarie, la sala "Ion D Sîrbu", va avea loc reprezentaţia spectacolului "Iona" de Marin Sorescu, producţie a Teatrului Dramaturgilor Români, coordonare scenică Victor Ioan Frunză, cu Lari Giorgescu, Adrian Nour, Lucian Maxim. În ziua următoare, tot la sala "Ion D. Sîrbu", Teatrul Elvira Godeanu din Târgu Jiu prezintă spectacolul "Sus, La Lilieci", scenariu Ana Maria Nistor, regia Florin Liţă, cu o bogată distribuţie.

În ziua de 29 februarie, data naşterii scriitorului, spectatorii vor putea viziona, în premieră naţională, la sala "Amza Pellea", spectacolul "Viziunea vizuinii", un proiect în care sunt implicaţi Simona Măicănescu (actriţă), Victor Solomon (muzică), Alexandru Dabija (asistent regie), Doina Levintza (scenografie). Spectacolul este produs de Fundaţia "Marin Sorescu", al cărei preşedinte este Radu Sorescu, unul dintre nepoţii scriitorului.

În 2023, Teatrul Naţional din Craiova l-a omagiat pe scriitorul Marin Sorescu în zilele de 27 şi 28 februarie, prin prezentarea spectacolului "Paracliserul", în interpretarea şi direcţia de scenă a lui Claudiu Bleonţ şi a videoproiecţiei spectacolului "Iona", ce l-a avut protagonist pe actorul Ilie Gheorghe.

Marin Sorescu, poet, prozator şi dramaturg, s-a născut în comuna Bulzeşti, judeţul Dolj, la 29 februarie 1936.

A urmat cursurile liceului ''Fraţii Buzeşti'' din Craiova şi Şcoala Medie Militară ''Dimitrie Cantemir'' din Predeal, potrivit volumului "Dicţionarul scriitorilor români" (Editura Albatros, Bucureşti, 2002). În 1960 a devenit licenţiat al Facultăţii de Filologie a Universităţii ''Al.I. Cuza'' din Iaşi. În 1992, şi-a susţinut doctoratul în filologie la Universitatea din Bucureşti, cu teza ''Insolitul ca energie creatoare, cu exemple din literatura română''.

Marin Sorescu s-a afirmat ca poet încă din anii studenţiei, conducând cenaclul Casei de Cultură a Studenţilor, conform dicţionarului "Membrii Academiei Române (1866-2003)" (Editura Enciclopedică/Editura Academiei Române, Bucureşti, 2003). După absolvirea facultăţii, în 1960, s-a stabilit în Bucureşti, devenind în acelaşi an redactor la revista ''Viaţa Studenţească'' (unde a şi debutat, în 1959, cu versuri), apoi la ''Luceafărul'' (1963-1966).

A fost redactor la revistele ''Viaţa studenţească'', ''Luceafărul'', ''Viaţa românească'', redactor-şef la Studioul Cinematografic ''Animafilm'' din Bucureşti (1966-1972), redactor-şef al revistei ''Ramuri'' din Craiova (1978-1990), iar în 1990 a fost numit director al Editurii ''Scrisul românesc'' din Craiova.

A fost ministru al Culturii în perioada 25 noiembrie 1993 - 5 mai 1995.

După debutul ca poet în reviste literare, în 1964 a avut loc şi debutul editorial, cu volumul de parodii ''Singur printre poeţi'', stilul său original impunându-se şi prin volumele de versuri publicate ulterior.

Teatrul deţine o pondere însemnată în opera lui Sorescu. Ca dramaturg, Marin Sorescu a continuat experienţa teatrului existenţialist şi a teatrului absurdului, oglindită excepţional de piesele sale: ''Iona'' (1968, Premiul Uniunii Scriitorilor pentru dramaturgie şi, apoi, Premiul Academiei Române), ''Există nervi'' (1968), ''Paracliserul'' (1970), ''Matca'' (1973), ''Pluta meduzei'' (1974), ''Setea muntelui de sare'' (1974, culegere de piese, Premiul Uniunii Scriitorilor pentru dramaturgie), ''Răceala'' (1976), ''A treia ţeapă'' (1980), ''Ieşirea prin cer'' (1984), ''Vărul Shakespeare'' (1988).

A semnat şi proză umoristică şi satirică, eseuri, cronici literare.

La 9 martie 1991, Marin Sorescu a fost ales membru corespondent, apoi, la 12 martie 1992, membru titular al Academiei Române. A fost, de asemenea, membru al Academiei Mallarmé din Paris.

A murit la 8 decembrie 1996, la Bucureşti.