Veteranul de război Toader Arim a împlinit astăzi, 18 februarie, 102 ani.

Veteranul astăzi sărbătorit s-a născut în comuna Concești, județul Botoșani, pe data de 18 februarie 1922, fiind al doilea dintre cei cinci copii ai familiei. A muncit de la vârsta de 10 ani alături de tatăl lui, transportând cu căruța diverse produse, pe distanțe mari, până în ținuturile Bucovinei. S-a căsătorit la 21 de ani, iar nu după mult timp a fost încorporat în armată la Dorohoi. 

A participat pe front în perioada 1944-1945 cu Batalionul 1 din cadrul Regimentului 29 Infanterie Dorohoi, Compania a 4-a Mitraliere, pentru combaterea partizanilor din Transnistria și protecția retragerii trupelor de pe Nistru. Regimentul a ajuns la Moghilev, ulterior la Berezovka, unde a cartiruit.

În timpul retragerii, pe data de 20 martie 1944, venerabilul veteran a fost rănit în luptele de la Otaci-Soroca, unde și-a pierdut 3 degete de la mâna stângă.

„Greutăți au fost multe ...  dar cea mai urâtă și mai grea perioadă din viața mea a fost atunci când am luptat pe front.  Eram  în pericol de moarte în orice moment. De altfel, o parte din soldați cunoscuți de mine au și murit, lăsând în urmă soții văduve și copii orfani. Momentul cel mai tragic a fost atunci când glonțul m-a rănit. Norocul meu că m-a găsit asistentul care era din sat cu mine și m-a recunoscut și pe care îl chema Chirică Pintilie. M-a luat în spate și m-a cărat până la vagonul amenajat acolo unde mi-a acordat primele îngrijiri, mie și celorlalți răniți. Apoi ne-au pus mai mulți răniți pe un fel de remorcă și cu tractorul ne-au transportat până la Ripiceni unde am fost cât de cât îngrijiți iar de aici ne-au trimis la diferite spitale din țară. Eu am fost trimis la spitalul din Târgoviște unde am fost operat la mâna stângă, mâna de la care pierdusem 3 degete, mi-a pus ghips și am stat în spital aproximativ 2 luni. După această perioadă m-au clasat și am fost lăsat la vatră, cum s-ar zice. Am venit acasă,  unde mă  aștepta femeia și părinții reluându-mi viața de la început. Mai târziu, cu ajutorul unei rude, am întocmit dosarul, l-am trimis la București și am fost declarat Veteran de Război. Am primit legitimație și insignă  pe care le păstrez și acum. Dar acestea nu sunt la vedere, așa cum mi-a lăsat urme la mână acea clipă nefericită de care am avut parte, când glonțul m-a nimerit și m-a rănit. Bine că am rămas în viață, m-am reîntors acasă și am urmat cursurile vieții. Pentru aceasta îi mulțumesc Bunului Dumnezeu că am trăit și am ajuns până aici.”, a spus veteranul, potrivit Părintelui Aroșoaie Alin. 

S-a întors acasă după 2 ani și 7 luni și Dumnezeu a rânduit ca să-și reia responsabilitățile de soț și de tată ... dar n-a fost deloc ușor, cei doi soți se confruntându-se cu alte greutăți. Împreună cu soția Olga au avut o căsnicie lungă și au viețuit împreună timp de 70 de ani. După moartea soției nu s-a deznădăjduit, ci a mers mai departe, cu bune, cu rele ajungând la venerabila vârstă de 102 de ani.

  Pentru faptele de arme săvârșite pe câmpurile de luptă, venerabilul veteran de război a fost decorat cu Medalia „Crucea comemorativă a celui de-Al Doilea Război Mondial, 1941-1945”.

La mulți ani cu sănătate!

Foto: Facebook / Aroșoaie Alin